In aceasta a doua parte voi discuta despre partea mai profunda a relatiei dintre mama si bebelus. Pentru o mai buna intelegere a importantei dezvoltarii bebelusului intr-un individ sanatos, care reprezinta prioritatea si scopul nasterii, propun sa privim toate procesele prin ochii bebelusului. Automat consideram ca mama a atins maturitatea necesara nasterii copilului, si perioada de crestere a copilului nu-i determina probleme pe care nu le poate gestiona( intr-un mod eficient care sa nu afecteze relatia ei cu copilul).

Nu exista informatii detaliate despre etapele incipiente de dezvoltare psihica si intelectuala a bebelusului, dar practic aceasta dezvoltare incepe din momentul in care el se afla in interiorul uterului. Incepand cu aceasta perioada si pana cand trece de perioada adoloescentei dezvoltarea sa devine responsabilitatea parintilor, in special a mamei.

Lasand la o parte dezvoltarea fizica, considerand-o sanatoasa, staruim asupra aspectului psihic. Si anume: bebelusul in cadrul uterului reprezinta o forta in propria sa lume, el traieste avand la baza  experiente pulsionale proprii ca reactie la emotiile simtite si transmise de mama sa.  Adica, e necesar ca mama sa aduca un echilibru in propria viata , implicit in cea a copilului, iar asta necesita rabdare, intelegere si curaj  toate izvorand din iubirea pe care o poarta bebelusului.

Este important de mentionat faptul ca, daca mama si-ar asculta instinctul matern, atunci toate parerile si sfaturile exterioare ar fi de prisos, adica informatiile necesare mamicii pentru a-si creste bebelusul intr-un mod sanatos, se afla deja in subconstientul ei. Pentru ca acest lucru sa fie posibil, mama trebuie fie in contact cu ea insasi, evitand astfel posibilitatea de a ajunge intr-o stare de ignoranta care ar dauna dezvoltarii copilului.

Revenind la bebelus; travaliul nasterii reprezinta o experienta ce necesita o perioada de recuperare pentru acesta si implicit pentru mama. Ganditi-va ca o “rupere” de mediul sau intial,mama, poate fi traumatizant pentru el si din motivul acesta este necesara o recuplare cu mediul sau. Cum?  Dupa nastere se recomanda ca bebelusul sa nu fie curatat si spalat ci adus in bratele mamei. Contactul cu mama imediat dupa nastere e important pentru ca decide gradul de adaptare la noul mediu. Bebelusul va incepe sa invete sa respire imitand miscarile mamei sale. In stadiul asta bebelusul nu este decat o fiinta fragila plina de instincte si impulsuri. Adaptarea adultului la noile medii cu care va intra in contact va depinde de adaptarea initiala, cea cu mama sa.

O alta parte importanta in dezvoltare reprezinta prima alaptare a bebelusului. Daca nu i se va oferi sansa sa poata “crea” sfarcul si sanul mamei folosindu-se de imaginatia sa si de puterea izvorata din instinctul erotic si apoi cel al nevoii de a-si astampara foamea, bebelusul va fi frustrat si nu va cunoaste forta imaginatiei sale mai tarziu ca si individ. Adica daca nu i se va acorda timpul in care va cauta singur sanul pana il va gasi, si va incepe sa se joace cu sfarcul, ca  in urma acestui proces sa descopere ca e si sursa de hrana, bebelusul va omite o etapa importanta in dezvoltarea sa emotionala ca si individ. Aici putem aminti si faptul ca sanul mamei nu va produce lapte daca nu atinge un grad de excitare necesar pentru alaptare. Dupa cum a zis si Freud, viata inseamna Eros, oricat de mult ne-ar deranja natura noastra instinctual sexuala.

Din cauza faptului ca multe mamici nu cunosc aceste aspecte, nu au rabdare de fiecare data cu bebelusul; ele forteaza cumva bebelusul, sufocandu-l pur si simplu cu sanul pentru a termina cat mai repede cu alaptarea. Ganditi-va daca vi se va baga pe gura fortat un aliment, ce ati face? Probabil l-ati da afara imediat si v-ar cuprinde un sentiment de ura si frustrare indreptat catre persoana respectiva. Cu siguranta asta afecteaza relatia dintre mama si bebelus. In acest caz nu ar trebui sa va surprinda faptul ca dupa cateva luni, bebelusul refuza sa mai primeasca sanul.

Nu degeaba la inceput am vorbit de iubire autentica si rabdarea care se naste din acesta iubire, fara ea bebelusul este sortit sa devina un individ al carei dezvoltare emotionala nu a trecut prin toate fazele sanatoase, normale.

In partea a treia, urmeaza o prezentare succincta despre secventialitatea proceselor sanatoase si oarecum ideale prin care un copil e de dorit sa treaca pentru a atinge o dezvoltare emotionala sanatoasa conform varstei fizice.

Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii