Idealizarea Iubirii

3

Iubirea idealaCaut ISFJ … si nu gasesc!

Am primit urmatorul mesaj pe profilul de facebook – Psiholog Galati :

2013, Septembrie 29
ANONIM – V.S.

“Din propria dumneavostra cunostinta si experienta in domeniu v-as ruga a-mi spune: in randul tineretului din ziua de azi mai exista tinere din grupa ISFJ, mai sunt tinere ce se aseamana femeii descrisa in Epistola Intai soborniceasca a Sf.Apostol Pentru capitolul 3? Eu sunt un ISTP dar mi-as dori sa intalnesc o ISFJ. Pana sa aflu caracterele acestor astfel de persoane imi spuneam in sinea mea ca femeia visurilor mele ar fi “un corp de femeie cu o privire naiva de copila, un spirit de femeie dar cu o inima naiva de copila”. Spuneam “spirit de femeie”, deoarece din punctul meu de vedere in ziua de azi, in mediul social in care traim, pana nu-ti arati “coltii” nu vei fi tratat cu respect ci batjocorit si manuit cum vor altii. De aceea pot spune ca sunt o persoana ce azi il poti vedea un sfant maine cat 3 demoni la un rand… asta in functie de temperamentul oamenilor din juru-mi. Revenind la femeile ISFJ, vreau sa mai spun ca de ceva timp ma paste gandul ca cea mai buna solutie de-a gasi o asa minunatie ar fi sa merg din biserica in biserica intreband preotii “n-aveti si pentru mine o fata ce viseaza/lupta pentru iubire si nu pentru aventura?”. Spun asta pentru ca cei 7 ani de acasa conteaza mult pentru un om si cum “daca n-ai pamant roditor nu prinzi radacini” atunci la fel de adevarat mi s-ar parea sa zic ca daca nu provine dintr-o familie reusita, crestina, unde poti intalni iubire, atunci slabe-s sansele ca cea pe care o voi zari sa corespunda cu femeia ce mi-o doresc. Am sa inchei subiectul ca sa n-o mai lalai atat si astept cu mult drag un raspuns din partea dumneavostra.”

Daca va intrebati ce anume inseamna ISFJ si ISTP, acestea sunt profilele obtinute in urma efectuarii testului Myers-Briggs Type Indicator.

Acest tip de test este unul dintre cele mai cunoste teste de personalitate si mai poarta denumirea si de Test de personalitate Jung – dupa psihologul care a creat cele 16 tipologii de personalitate: elvetianul Carl Gustav Jung, fondatorul psihologiei analitice.

Conform testului lui Jung, cu totii suntem impartiti in tipuri fundamentale, iar capacitatea fiecaruia de a procesa diferite informatii este limitata de tipul caruia ii apartinem. Pentru inceput, Jung a stabilit patru caracteristici sau predispozitii principale ale personalitatii:

Dupa directia activitatii, avem Extravertit (E – Extraversion) si Introvertit (I – Introversion).
•  Potrivit modului de asimitare a informatiei, avem Senzorial (S – Sensing) si Intuitiv (N – Intuition).
•  In functie de procesul utilizat in luarea deciziilor avem Reflexiv (T – Thinking) si Afectiv (F – Feeling).
•  Dupa metoda de procesare a informatiei primite avem Judecativ (J – Judging) si Perceptiv (P – Perceiving).

Aceste caracteristici se regasesc la fiecare dintre noi, insa in procente diferite. In functie de combinatia acestor predispozitii, Jung a stabilit 16 tipuri psihologice diferite.
Afla si tu ce tip de personalitate esti!

Raspunsul nostru a venit prompt, insa nu a putut fi unul exact referitor la numarul de ISFJ in randul “tinerelor din ziua de azi”. Desi se considera ca 6% din populatie sunt ISFJ (aproximativ tot atat cat sunt si ISTP), totusi informatii precise, care sa constituie raspunsul intrebarii adresate de prietenul nostru, nu detinem si nici nu credem ca exista vreo statistica care sa arate atat de specific prezenta ISFJ in randul femeilor. In mod natural, aceasta tipologie este descrisa pentru ca este intalnita si ea EXISTA, chiar si in ziua de astazi, insa in ce zone geografice, in ce medii si contexte socio-culturale este mai mult sau mai putin intalnita, ramane o chestiune ce tine de descoperire si explorare.
Observand eforturile lui pentru a intalni o astfel de femeie, noi ii dorim succes in aceste cautari sufletesti.
Insa i-am sugerat ca putem scrie un articol pe baza mesajului sau care ne-a inspirat sa abordam dintr-o perspectiva psihologica nevoia de acest tip de iubire a unor barbati pe care doresc sa o simta pentru o femeie in viata lor. Acea iubire pura, curata si intr-un fel absoluta… O dragoste sincera, o dragoste dincolo de orice bariera, o dragoste care nu dispare, nu se dilueaza, care nu uita, care dainuie dincolo de carne si timp. O iubire pe care o simti cum de deplaseaza din interior si umple intreaga lume, o iubire peste fiinta ta, pana la epuizare, mereu, intotdeauna!

La aceasta sugestie am primit din partea prietenului nostru urmatorul raspuns:

2013, Octombrie 01
ANONIM – V.S.

“Cu toata stima va multumesc pentru raspunsul acordat, va felicit pentru cuvintele scrise despre iubirea ce mi-o doresc si va ofer acordul de-a posta orice mesaj transmis de mine dumneavoastra! Da, la o astfel de iubire visez. Posibil sa va amuze ce-am sa scriu in urmatoarele randuri: uneori ma gandesc la Cel de sus zicand “Doamne, de m-as ruga tie sa ma adormi, sa-mi iei o coasta dintru ale mele si sa-mi creezi femeia ce-o doresc m-ai asculta (mi-ai indeplini visul)?”. Ca persoana ISTP visez continuu dar mai si gandesc, rationalizez. Astfel au existat zile cand ma intrebam “de mi-ar da Dumnezeu o asa minunatie, un asa suflet de femeie, o asa iubire, as fi eu in stare sa-i daruiesc la randu-mi iubirea ce-o merita, as putea eu s-o ajut sa-si traiasca viata fericita in ciuda vremurilor si-a mediului social de azi?” Raspunsul ce mi l-am dat era “poate/oarecum…” intrucat acea iubire specifica unui om crestin i-as putea acorda, as putea s-o apar de relele pamantului pana la ultima-mi suflare insa la capitolul “comori pamantesti” stau prost, nu i-as putea oferi atat cat merita pentru ca in prezent nu am casa, masina, servici in ciuda faptului ca-s absolvent al facultatii de drept de mai bine de 2 ani de zile. Anul trecut puteam sa obtin functia de consilier juridic in primaria municipiul Giurgiu daca as fi cerut de sotie pe fata unui domn ce lucreaza in domeniul juridic insa integritatea si iubirea fata de Dumnezeu m-au facut sa refuz oferta zicandu-mi in sinea mea ca decat sa ma iau de mana cu d…u mai bine sa mor de foame… si am refuzat casatoria cu acea domnisoara cu toate c-o iubeam mult…de fapt n-o iubeam pe ea ci “personajul” pe care ea l-a interpretat atat de bine incat mi-a deschis sufletul la maxim si astfel in prima seara traita alaturi de ea imi aduc aminte ca ma aflam la picioarele ei si urcand usor spre chipul si buzele ei simteam o caldura imensa in mine, corpul tremurand usor iar in mintea mea imi ziceam “stiu Doamne ca e pacat, dar o fac pentru ca iubesc”.Ma opresc aici spunandu-va doar ca sper sa gasesc acea femeie pe care s-o aud cantand “Dau viata mea pentru o iubire- Monica Anghel”.


 

Asadar, nevoia de idealizare a fiintei care ar primi iubirea noastra ramane tema pe care dorim sa o abordam psihologic din punct de vedere psihodinamic.

Femeia Ideala

A idealiza inseamna a impune obiectului exterior o identitate cu o masiva reprezentare interna. Atribuind persoanei idealizate mai multe calitati pe care cel indragostit aproape are o nevoie vitala sa le vada in celalat pentru a putea sa fie demn de iubirea sa. De aceea construieste o falsa identitate, deseori imaginata mult timp, de dinainte chiar de a intalni o persoana de care sa se poata indragosti. Cand aceasta forma de imaginatie, idealizare se confrunta cu realitatea apare dezamagirea.

Exprimandu-si acordul cu Freud, Balint nu considera idealizarea “absolut necesara pentru o relatie buna de iubire”. In special, el este de acord cu parerea lui Freud ca in multe cazuri idealizarea nu ajuta, ci chiar impiedica dezvoltarea unei forme satisfacatoare de iubire. Cu toate acestea, Chasseguet-Smirgel subliniaza importanta idealizarii in relatia de dragoste. El cred ca starea de indragostire imbogateste sinele pentru ca realizeaza o stare ideala a sinelui, incercand prin idealizarea unei persoane sa cucereasca spatiul exterior lui. Corneliu Irimia in “Idealizare si dragoste” vorbeste despre faptul ca:
“Idealizarea da iluzia mentinerii unei relatii cu o persoana importanta, din copilaria subiectului. In acest sens, ea este o aparare impotriva suferintei originare a pierderii cuiva. Ea procura o stare care ne reconciliaza cu exilul din paradis, ne permite regasirea unei relatii diadice cu mama, fara prezenta unui tert. Partenerul prezent (idealizat) este dorit a fi o replica perfecta a unei imagini primare, el trebuie sa umple, fara rest, asteptarile subiectului sau altfel spus, el este un obiect care da iluzia, in prezent, a unei asteptari din trecut implinite acum.
Idealizarea ne indeparteaza de neplacerea pe care nu ne-o putem recunoaste la sine si o compenseaza atunci cand o vedem la o persoana in exteriorul nostru. Inconvenientul este evident: ca ne indeparteaza de reamintirea utila a unei imperfectiuni care ar trebui corectata. Ea ne procura o asigurare fatalista in care asteptarea este suficienta pentru ca viitorul trebuie sa duca, infailibil, fara un efort din partea subiectului, catre solutia asteptata. Aceasta centrare pe o sursa de perfectiune si putere capabila sa corecteze o lipsa din interior, este evidenta la cei care idealizeaza. Teroarea lor este reprezentata de faptul ca femeia ar putea sa nu fie conforma cu dorinta creatorului ei. A accepta realitatea altuia ar insemna acceptarea lipsei, a absentei a ceva la celalalt. Dar idealizarea vizeaza crearea unei stari a-conflictuale din care lipsa este absenta. Ea il inchide pe subiect intr-o fascinatie pentru obiect, ceea ce instaureaza o relatie de dependenta fata de acesta din urma.”

Tendinta de a idealiza cealalta persoana intalneste rezistenta energica a realitatii, deoarece ea este construita imaginativ ca fiind “ideala” si drept urmare scopul persoanei idealizate este unul emotional, de a umple in interiorul nostru un gol cu acele calitati pe care le-am pierdut, de a umple lumea noastra interna, fara a tine cont de cine este acea persoana cu adevarat. Asadar, scopul unei relatii cu o fiinta idealizata nu este de a avea o relatie cu o persoana imperfecta, ci mai degraba este un mod de a te simti bine in legatura cu tine si propria ta persoana. Principiul general aici este ca, daca partenerul te salveaza cumva de tine insuti, adica este ceva legat de el care te ajuta sa scapi de sentimentele negative in legatura cu tine, aceasta ar putea fi foarte bine dragoste narcisica.
Dar oare nu aceasta este esenta iubirii, de a ne face sa ne simtim valorizati si, asadar, fericiti si plini de viata? Asa este, de aceea ramane o chestiune referitoare la gradul de idealizare. Dozele asa-zis normale de idealizare la inceputul oricarei relatii raman in limitele unei realitati ce tine de persoana reala alaturi de care vrem sa construim o relatie cat mai autentica, treptat indepartandu-ne de la acel ideal abstract absolut si interactionand mai mult cu persoana reala de langa noi. In felul acesta adaptarea la persoana reala este spontana, satisfacatoare intr-un mod natural si firesc, fara sa se resimta deziluzie si dezamagire in legatura cu manifestarile persoanei initial idealizate, ajungandu-se poate chiar la devalorizarea ei complet. De aceea idealizarea este urmata intotdeauna de devalorizare.

Cea mai veche exprimare artistica a ceea ce americanii numesc “profetii cu capacitatea de autoimplinire” (acele asteptari in care se crede si spera fara a face nimic sa se implineasca, aproape ca niste minuni dumnezeiesti), este mitul antic al lui Pygmalion, un sculptor din Cipru. Fiind tanar si frumos, era foarte curtat de tinere. Insa el nu era interesat de niciuna, si visa la femeia ideala.

Mitul lui Pygmalion

Pygmalion s-a inchis in casa si a inceput sa o sculpteze din fildes (sau din marmura) pe femeia visurile sale. A creat o statuie reprezentand o tanara atat de frumoasa, incat s-a indragostit de ea. El a numit-o Galateea si i-a adus haine si bijuterii. Pygmalion era extrem de trist si suferea deoarece statuia nu-i putea impartasi dragostea, cand a venit ziua zeitei iubirii, Afrodita, Pygmalion s-a dus la altarul ei, a depus o ofranda si a rugat-o sa dea viata statuii. A fugit repede acasa, dar Galateea era tot pe soclu, nemiscata. Indurerat, a imbratisat-o si lacrimile sale fierbinti au inceput sa-i curga peste statuie. Minunea s-a intamplat si statuia a prins viata, iar Galateea s-a indragostit de el si i-a devenit sotie.

George Bernard Shaw a folosit mitul pentru a crea piesa de teatru “Pygmalion”.
Nimeni nu e perfect, iar idealizarea ne determina sa sculptam personalitatea celorlalti in functie de asteptarile noastre. Iar atunci cand nu reusim ramane un ideal la care tanjim in interior asteptand sa se implineasca candva.
Repetam mereu acest mit, proiectand expectante uneori nerealiste asupra celorlalti si cadem in deziluzie cand nu se implinesc. Asta pentru ca, daltuind in ceilalti ceea ce ne lipseste noua si uitam sa ne slefuim pe noi!

 

O viziune detaliata despre “Idealizare si dragoste. Eseuri de psihanaliza” – Corneliu Irimia

Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii

About the Author

Oana RafaPsiholog Galati cu formare in psihoterapie ericksoniana si Hipnoza clinica sub egida Asociatiei Romane de Hipnoza clinica, Relaxare si Terapie Ericksoniana, Oana Rafa isi practica meseria de psihoterapeut cu toata pasiunea, lucru de care va veti convinge daca veti avea ocazia sa ajungeti intr-o sedinta de psihoterapie cu ea. La certificarile de mai sus se mai adauga formari in: psihoterapie sistemica de cuplu si familie, Programare Neuro-Lingvistica (sub egida International Trainers Academy of NLP), Formare in Terapie Ericksoniana cu John Thompson, si numeroase workshop-uri si cursuri de training in domeniu.View all posts by Oana Rafa

  1. Oana
    Oana10-04-2013

    Către Galateea
    de Nichita Stanescu

    Iti stiu toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile
    si umbra ta, si tacerile tale, si sanul tau
    ce cutremur au si ce culoare anume,
    si mersul tau, si melancolia ta, si sprancenele tale,
    si bluza ta, si inelul tau, si secunda
    si nu mai am rabdare si genunchiul mi-l pun în pietre
    si mă rog de tine,
    naste-mă.
    Stiu tot ce e mai departe de tine,
    atat de departe, incat nu mai exista aproape -
    dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea…
    si tot ce e dincolo de ele,
    si atat de departe, incat nu mai are nici nume.
    De aceea-mi indoi genunchiul si-l pun
    pe genunchiul pietrelor, care-l ingana.
    Si mă rog de tine,
    naste-mă.

    Stiu tot ceea ce tu nu stii niciodata, din tine.
    Bataia inimii care urmeaza bataii ce-o auzi,
    sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui
    copacii – umbre de lemn ale vinelor tale,
    raurile – miscatoare umbre ale sangelui tau,
    si pietrele, pietrele – umbre de piatra ale genunchiului meu,
    pe carc mi-I plec în fata ta si mă rog de tine,
    naste-mă. Naste-mă.

  2. George
    George12-16-2013

    Ion Minulescu Multaşteptatei

    De când te-aştept!…
    Sunt ani…
    Şi anii, ce lungi îţi par când n-ai cu cine
    S-asculţi ciudatele romanţe ce plâng viorile-n surdine…
    Şi violetele apusuri ce triste-ţi par când n-ai cui spune
    Ce-nfiorări plutesc în zare
    Şi-n plânsul celor patru strune!…

    . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . .

    Te-am aşteptat la-ncrucişarea potecilor pe care-alt’dată
    Multaşteptatele amante soseau grăbite să-şi sărute
    Amanţii,
    Ce-aşteptau în umbră, tăcuţi ca nişte statui mute…
    Şi câte primăveri, de-a rândul, castanii roşii nu-mi vestiră
    Că nimeni n-a trecut pe-acolo
    Şi-n zare nimeni nu s-arată!…

    Te-am aşteptat pe ţărmul mării -
    Pe ţărmul nalt ca şi terasa
    Castelului regesc, pe care un prinţ şi-ar aştepta mireasa…
    Dar valurile, ştiutoare de soarta celor ce porniră
    Spre ţărmul unde stam de strajă,
    Când le-ntrebai ce ştiu de tine,
    Îmi spuseră c-aştept zadarnic…
    Şi azi viorile-n surdine…
    Ce-mi plâng ciudatele romanţe
    Mai trist de cum le plânse ieri,
    Par lacrimi picurate-n cupa netălmăcitelor dureri…

Leave a Reply

/* ]]> */