nlp“Harta nu reprezinta teritoriul”, sau “meniul nu este mancarea” ne arata cum cuvintele pe care le folosim nu coincid cu ceea ce reprezinta ele. “Teritoriul” exista ca o realitate, o lume ce e in permanenta schimbare. “Harta” descrie ceea ce exista in corpurile noastre si ce exista in creierul nostru, astfel avem doua realitati, cea exterioara si cea interna, subiectiva.

Ceea ce se intampla in mintea noastra nu se identifica cu evenimentul, ci reprezinta doar perceptia acelui eveniment, astfel intelegerea influenteaza totul, pentru ca atunci cand experimentam un eveniment exterior, incercam sa-l intelegem. In incercarea noastra de a integra evenimentul, construim in mintea noastra, reprezentari interne despre acel eveniment. Aceste reprezentari interne include informatii receptate cu toate simturile noastre.

Pe acest fapt fundamental al semanticii se bazeaza programarea neuro-lingvistica si foloseste ideea ca reprezentarile mentale nu exista la acelasi nivel logic cu evenimentul in sine. Diferenta aceasta explica de ce nu putem interactiona cu lumea exterioara, decat prin intermediul procesarii noastre neuro-lingvistice.

Avem numeroase porti (simturi, receptori) spre lume, de aceea existam separat de lume, desi suntem in interiorul ei si avem imposibilitatea neurologica de a ne reprezenta un eveniment exterior exact asa cum este el de fapt.

De exemplu: Vedem un mar si ne facem o imagine mentala despre el. Celulele cu bastonase si conuri din ochii nostri ne dau impresia de culoare pe care o are marul. Alte simturi ne imbogatesc aceasta imagine, dar indiferent cat de bogata, variata si completa va fi aceasta imagine, ea nu reprezinta decat o “harta” a marului. Fiecare va vedea marul in felul lui si nu vom obtine toti exact aceasi imagine, pentru ca sistemul nostru nervos, retelele neuronale, etc., functioneaza diferit la fiecare persoana.

Un alt exemplu este atunci cand doi oameni sunt martorii unui accident dintr-o pozitie asemanatoare, dar cand declara ceea ce au vazut, apar diferente. De ce? Din cauza diferentelor de perceptie care apar in urma procesarilor neuro-lingvistice individuale si a reprezentarilor interne. Baza diferentelor e ca fiecare dintre cei doi martori, percepe accidentul folosind sisteme nervoase diferite.

Noi nu operam direct cu lumea, ci cu reprezentarile noastre individuale asupra lumii. Independent de evenimentul in sine, noi ne construim o realitate interna subiectiva a evenimentului, iar aceasta constructie interna ne determina gandurile, emotiile, raspunsurile.

Nu putem reprezenta niciodata un eveniment exterior exact cum este el acolo, in afara noastra, de accea “harta nu reprezinta teritoriul” sau “meniul nu este mancarea” .

Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii