Misterul dragostei (2)

In epoca postfreudiana, unii oameni au devenit experti in sondarea inconstientului pentru a gasi explicatii ale evenimentelor zilnice. Vorbim despre “acte ratate”, analiza viselor si modalitati prin care inconstienul ne-ar putea influenta comportamentul de zi cu zi. Chiar si asa, cei mai multi dintre noi subestimam foarte mult posibilitatile inconstientului. De fapt, gandurile logice ale mintii noastre constiente sunt doar un val fin ce acopera inconstientul, care este activ si functioneaza in permanenta.

Sa aruncam o scurta privire asupra structurii creierului pe care cercetatorul neurolog Paul McLean l-a impartit in trei straturi concentrice.

1. Trunchiul cerebral, stratul interior si cel mai primitiv, este acea parte din creier care controleaza reproducerea, instinctul de supravietuire  si functiile vitale (circulatia sangelui, respiratia, somnul si contractia muschilor ca raspuns la stimuli exteriori). Localizat la baza craniului, aceasta portiune din creier se mai numeste si “creierul reptilian”, pentru ca se gaseste la toate vertebratele de la reptile la mamnifere.

2. Sistemul limbic este proeminent ca un os iades in jurul partii superioare a triunchiului cerebral, acesta este responsabil pentru generarea emotiilor puternice. Sistemul limbic impreuna cu trunchiul cerebral formeaza creierul vechi, iar acesta este conectat la majoritatea reactiilor automate pe care le avem si pe care le determina.

3. Cortexul cerebral, cealalta parte a creierului – o masa de tesut cerebral mare care inconjoara cele doua parti interioare si este impartit in patru zone sau lobi. Aceasta portiune a creierului, cea mai dezvoltata la Homo sapiens, este locul unde se afla majoritatea functiilor  noastre cognitive, acesta ( creierul nou), a aparut mai recent in istoria evolutiei. Creierul nou este partea din noi constienta, alerta si care pastreaza contactul cu mediul inconjurator. El ia decizii, gandeste, observa, face planuri, anticipeaza, raspunde, organizeaza informatiile si da nastere ideilor. Creierul nou este logic, incearca sa gaseasca o cauza pentru fiecare efect si un efect pentru fiecare cauza. Intr-o oarecare masura, el poate modera unele dintre reactiile instinctuale ale creierului vechi.

In general, la aceasta parte a mintii analitica, exploratoare, care pune intrebari, ne referim atunci cand spunem „noi“. Spre deosebire de functiile creierului nou, nu le cunoastem pe cele ale celui vechi. Este extrem de complicat sa incercam sa intelegem aceasta parte din noi, pentru ca trebuie sa ne intoarcem mintea constienta pe toate partile si sa-i examinam dedesubturile. Oamenii de stiinta care au supus creierul vechi unei astfel de explorari ne anunta ca principala lui grija este instinctul de autoaparare. Intotdeauna in alerta, creierul vechi  isi pune neincetat eterna intrebare: „E oare sigur sa fac asta?“

Pe masura ce se ocupa de siguranta noastra, creierul vechi opereaza intr-un fel fundamental diferit de creierul nou. Una dintre diferentele esentiale este aceea conform careia creierul vechi pare sa cunoasca vag lumea inconjuratoare. Spre deosebire de cel nou, care se bazeaza pe perceptia directa a fenomenelor exterioare, cel vechi isi aduna informatiile din imagini, simboluri si ganduri produse de creierul nou. Acest lucru ii imparte informatiile in categorii foarte vaste.

De exemplu, in timp ce creierul nou face o usoara diferenta intre doi oameni, cel vechi ii imparte pe acesti oameni in sase categorii de baza. Singurul lucru de care pare sa ii pese creierului vechi este daca o anumita persoana:

• ne poate ingriji,
• poate fi ingrijita,
• putem face sex cu ea,
• putem fugi de ea,
• ne putem supune ei,
• o putem ataca.

Subtilitati precum „acesta este vecinul meu“, „varul meu“, „mama mea“ sau „sotia mea“ sunt complet trecute cu vederea.

Creierul vechi si cel nou, atat de diferite, schimba intre ele informatii in mod constant si le interpreteaza. Iata cum se intampla acest lucru. Sa presupunem ca suntem singuri acasa si, deodata, intra pe usa o persoana. Creierul nou genereaza automat imaginea acestei fiinte si i-o trimite creierului vechi pentru a o analiza. Acesta primeste imaginea si o compara cu altele, deja stocate. Instantaneu, apare o prima observatie: “Aceasta fiinta umana nu este un strain. Se pare ca s-au mai inregistrat intalniri cu aceasta persoana”. O fractiune de secunda mai tarziu, apare o a doua observatie: „Nu exista episoade periculoase asociate cu aceasta imagine. “ Dintre toate interactiunile pe care le-am avut cu acest musafir misterios, niciunul nu mi-a pus viata in pericol”.  Apoi, rapid, o a treia observatie: „Au existat numeroase episoade placute asociate cu aceasta imagine.”

De fapt, inregistrarile par sa sugereze faptul ca musafirul este cineva care ne poate ingriji. Ajungand la aceasta concluzie, sistemul limbic trimite un semnal clar catre creierul  reptilian si incepem sa mergem catre “intrus” cu bratele deschise pentru ca este matusa noastra.

Toate acestea s-au intamplat in afara perceptiei noastre, doar intr-o fractiune de secunda. Pentru mintea constienta, singurul lucru care s-a intamplat este ca matusa a intrat pe usa insa, intre  timp, pe parcursul vizitei matusii, continua procesul de adunare a informatiilor. Aceasta ultima intalnire produce mai multe ganduri, emotii si imagini, care sunt trimise sistemului limbic in partea rezervata matusii. Aceste noi informatii vor face parte dintre cele cercetate de creierul mic si data viitoare cand aceasta vine in vizita.

Acest exemplu ilustreaza un principiu important de functionare a creierului vechi: nu are un simt al timpului liniar. Astazi, maine si ieri nu exista; tot ceea ce a fost exista inca. Daca intelegem aceasta trasatura de baza despre natura inconstientului, am putea gasi o explicatie a faptului ca, uneori, avem intr-o relatie sentimente atat pozitive cat si negative in urma evenimentelor  provocate atat de noi cat si de celalalt si ca trecutul si prezentul traiesc laolalta in mintea noastra.

Dupa ce am meditat putin asupra naturii mintii inconstiente, sa ne intoarcem la discutia initiala despre alegerea partenerului. Cum ne ajuta aceste informatii legate de creierul vechi sa  intelegem atractia romantica?

Fenomenul ciudat pe care l-am mentionat mai devreme este acela ca suntem foarte selectvi in alegerea partenerului. De fapt, se pare ca suntem in cautarea unui “ALES“ care prezinta atat trasaturi pozitive si negative foarte specifice.

Dupa ani de cercetare teoretica si observatii clinice, psihologii au descoperit ca suntem in cautarea cuiva care prezinta trasaturile predominante de caracter ale celor care ne-au crescut.

Creierul nostru vechi, prins intre prezentul etern si perceptia vaga a lumi exterioare, incearca sa recreeze mediul copilariei. Motivul pentru care creierul vechi incearca sa reinvie trecutul nu este o chestiune de obisnuinta, compulsiva, oarba, ci o nevoie irezistibila de a ne vindeca vechile rani din copilarie.

Ceea ce vreau sa spun este ca motivul esential pentru care ne indragostim de partenerul nostru nu este acela ca el era tanar si frumos, avea o slujba impresionanta, o „valoare“ egala cu a noastra, sau un temperament binevoitor, asa cum am prezentat si in articolul anterior “Misterul dragostei (1)“.

Ne indragostim deoarece creierul nostru vechi ne-a confundat partenerul cu parintii, sau cu ingrijitorii nostri. Creierul vechi credea ca, in sfarsit, a gasit candidatul ideal pentru a compensa daunele psihologice si emotionale pe care le-am experimentat in copilarie.

Cand auzim cuvintele „daune psihologice si emotionale din copilarie”, s-ar putea sa ne gandim imediat la traume serioase, cum ar fi abuzurile fizice sau sexuale, sau la suferinta cauzata de divortul parintilor, moartea acestora sau faptul ca au fost alcoolici. Pentru multi dintre noi, aceasta este tragica realitate a copilariei. Si totusi, chiar daca ati fost suficient de norocosi sa cresteti intr-un mediu sigur, plin de iubire, mai pastram cicatrici invizibile din perioada copilariei, pentru ca inca din clipa nasterii suntem creaturi complexe, dependente, cu un ciclu nesfarsit de nevoi.

Freud a avut dreptate cand ne-a etichetat drept “fiinte insatiabile“. Nici un parinte, indiferent cat de devotat ar fi, nu e capabil sa raspunda perfect tuturor acestor nevoi schimbatoare, de aceea in urmatorul articol voi prezenta modalitatile subtile in care am putut fi raniti, modul in care ele ne afecteaza viata, relatiile de cuplu si cat cantaresc in alegerea persoanei iubite.
[colored_box title=”Programare Psiholog Galati Oana Rafa – Cabinet psihoterapie PsiHolistic”] [one_half] [contactform email=”contact@psiholistic.ro” subject=”Inscriere Psihoterapie – Articol Misterul dragostei (2)” success=”Inscrierea a fost realizata cu succes. Va vom contacta telefonic in scurt timp. Va multumim! ” akismet=”true”] [name label=”Nume” required=”true”] [textfield label=”Telefon” required=”true”] [email label=”Email”] [submit value=”Inscriere”] [/contactform] [/one_half] [one_half_last] Sau puteti face o programare direct la telefonul:0756 62 77 92

Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii