A 18-a camila
Povestirea are un inceput tragic: Un beduin, pe cale să moară, ii cheamă la căpătaiul său pe cei trei fii şi le spune:
“Toată averea mea sunt 17 cămile. Şi cand voi muri aceste cămile vă vor rămane vouă. Ţie, care eşti cel mai mare dintre fiii mei, iţi las moştenire jumătate din cămile. Ţie, cel de-al doilea fiu al meu, iţi las moştenire o treime din cămilele mele, iar ţie, cel mai mic, a noua parte din cămile.”
După ce beduinul moare şi fiii il plang cu respectul cuvenit, ajung la momentul in care trebuie să-şi impartă cămilele. Dar fiind cu totul 17 cămile, nu se inţelegeau deloc asupra impărţelii şi nici o impărţeală nu părea a fi echitabilă. Şi in timp ce se certau, se intamplă că trecea pe acolo un bătran călare pe o cămilă, care ii intrebă care era problema, şi afland despre ce era vorba, işi oferi ajutorul. Şi iată cum procedă:
“Eu sunt dispus să adaug cămila mea la ale voastre, ca să le putem impărţi coect. Deci, acum avem 18 cămile. Tu cel, mai mare dintre fii, ai moştenit o jumătate din cămile, deci 9 cămile sunt ale tale. Tu, cel mijlociu, ai dreptul la o treime din cămile, deci 6 cămile sunt ale tale. Şi tu, cel mai mic, ai a noua parte din cămile, adică 2 cămile sunt ale tale. “
Cei trei fii erau fericiţi că impărţiseră cămilele in mod corect, aşa că ii mulţumiră
bătranului. Acesta se urcă pe cămila lui şi plecă mai departe.
( 9+6+2= 17 cămile)
Uneori putem constientiza cum se echilibreaza calculul astfel incat ceea ce parea in plus sa fie in minus pentru a obtine egalitatea. Ce anume in viata ta este in plus si cat din ceea ce este in plus poate deveni in minus?
Si cat de des ne dam seama de lucrurile in plus care pot deveni in minus, fara sa ne dea cineva peste nas? Cineva, candva, pe viitor sau chiar si in prezent trebuie sa aiba o influenta sau o semnificatie aparte pentru a ne da seama de lucrurile la care putem renunta.
Nu mereu, insa in majoritatea cazurilor..
Frumoasa poveste.