Atașamentul față de investiție
Din punctul de vedere din care discutam acum putem vedea atașamentul față de investiție ca părintele neglijent și abuziv al loialității față de brand:
Poate că esti nemulțumit cu locul de muncă dar nu demisionezi pentru că muncești acolo de 10 ani, poate căsnicia ta e un calvar interminabil, dar ești împreună cu omul ăla de 25 de ani și aveti deja 2 copii și rate la mașina de spălat, poate că îți dai seama că toți din cercul tău de prieteni sunt niște rumegători de semințe rămași la nivelul de gândire din clasa a 4-a dar ieși în continuare cu ei pentru că îi știi de când erați copii.
Te afli în fața atașamentului față de investiție, o predispoziție psihologică generată de iluzia alegerii și nevoia noastră de a ne păstra o imagine de sine cât mai plăcută. Atașamentul față de investiție ne face să ne construim povești mentale despre motivația cheltuirii (investiției), povești care se leagă de obicei de imaginea de sine.
Lu’ bunicu’ nu-i păsa dacă o versiune de hârtie igienică e mai bună ca alta, sau dacă o furcă făcută la Cugir e mai user-friendly decât una de Buzău, sau că motorina pe care o fura de la CAP e superioară celei de la PECO. Atât timp cât își făceau treaba. Pe de altă parte, dacă un produs nu e necesar, cum ar fi un iPad sau televizor LCD, e mai probabil ca cumpărătorul să se atașeze de investiție pentru că a trebuit să aleagă să cheltuie niște bani frumoși pe ele.
Apple, de exemplu, nu spune cât de performante sunt calculatoarele lor, în loc de asta îți dau exemple de genul de oameni care le cumpără produsele. Ideea e să te convingă că ești ca stereotipurile create în reclame: un om cu bun gust, și talent, și înclinații artistice.
Și o dată ce te-ai atașat de imaginea asta, ești prins. Conexiunea emoțională pe care o ai cu produsul, e acum legată de imaginea ta despre tine. Și investiției pe care o faci în bani i se adaugă asta în imagine, considerabil mai puternică și mai profundă dacât prima.
Când ai văzut ultima oară o reclamă la o mașină care sa explice performanțele automobilului? Sau o reclamă la sucuri fără sâni? Sau o reclamă de telefonie mobilă fără găști de puști “cool”?
– Sââni!!! adică Coca Cola zero…
Dacă te vezi ca genul de persoană care are iPhone, care conduce Mertzan, care fumează Camel sau care lucrează pentru Amway ai fost brand-uit. Și odată brand-uit îți vei apăra investiția desființând alternativele, atacând concurența și găsind beneficiile din alegerea ta.
Ce-i mai bun? Mac sau PC? Playstation sau Xbox? iPhone sau Android? Cola sau Pepsi?
Trebuie să te hotărăști la o decizie și după ce te hotărăști vei fi convins că alegerea ta e cea mai bună dintre toate alegerile posibile ca să te protejezi de anxietatea adusă de îndoiala de sine.
Deci data viitoare când ai tendința să te lansezi în 100 de motive pentru care telefonul tău, sau mașina ta, sau soțul tau e mai bun decât al altcuiva gândește-te că, poate, nu încerci să-l faci pe celalalt sa se răzgândească, poate încerci să te convingi pe tine.
[…] asta a noastra de a urma turma ne este exploatata copios de marketing si de conducatori; majoritatea regimurilor totalitariste aplicand fortat o […]