Pentru prima dată s-a folosit conceptual în limba engleză în 1751 (cu semnificaţia de non-conştiinţă) de juristul scoţian Henry Home Kames (1696-1782); termenul inconştient a fost ulterior popularizat în Germania în epoca romantică şi definit ca rezervor de imagini mentale şi izvor de pasiuni al căror conţinut scapă conştiinţei*.

Introdus în limba franceză în jurul anilor 1860 (cu semnificaţia de viaţă inconştientă) de scriitorul elveţian Henri Amiel (1821-1881), a fost admis în Dicţionarul Academiei Franceze în 1878.

In psihanaliză, inconştientul este un loc necunoscut al conştiinţei: o „altă scenă“. în prima topică elaborată de Sigmund Freud, este o instanţă sau un sistem (Ies) constituit din conţinuturi refulate care scapă celorlalte instanţe, pre-conştientul şi conştientul* (Pcs-Cs). în a doua topică, nu mai este o instanţa, dar serveşte la calificarea Se-ului şi, în mare parte, a Eului şi Supraeului.

In limbaj curent, termenul inconştient este utilizat ca adjectiv, pentru a desemna ansamblul proceselor mentale care nu sunt gândite conştient. El poate fi folosit şi ca substantiv, cu o conotaţie peiorativă, pentru a vorbi despre un individ iresponsabil sau nebun, care nu-şi dă seama de propriile fapte şi gesturi.

Germană: Unbewusste. Engleză: Unconscious. Franceză: Inconscient.

Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii