Dictatori si guru

Dictatorii adevarati sau ucenici, tirani in miniatura, negustori ambulanti de soiul care optati pentru seductia barbara, trebuie sa depuneti constant un efort sustinut si sa nu va lasati prada sa-si traga rasuflarea. Impuneti-va prin toate mijloacele in fata ei, fiti prezent clipa de clipa pentru ochii si urechile sale.

Cel mai bine, fara indoiala, din punct de vedere al seducatorului e sa il sechestreze pe cel sedus. Pentru aceasta, se poate organiza o miscare de tineret sau, in lipsa de altceva, o scoala de vara care, contopind personalitatile intr-o multime, vor inlesni considerabil fuctionarea mecanismelor cerebrale celor mai arhaice, adica a celor pe baza de seductie. Important e sa nu ingadui timpi morti, care ar putea fi folositi pentru revenirea la comportamente mentale mai sofisticate si deci critice. Cantecele si muzica, spectacolele fascinante sunt si ele foarte indicate. Fara a pune la socotela, fireste, frumoasele povesti cu logica circulara servite la nesfarsit la microfon. Copii adora sa le se povesteasca mereu aceleasi basme ca sa adoarma. Neocortexul nu crede in ele bineinteles: doar nu sunt idioti.

Sa presupunem pentru o clipa ca simtiti ca aveti o vocatie de sef de secta. E o meserie buna, cu care se poate castiga foarte bine, dar care cere o mare investitie personala. Anumite calitati naturale sunt cerute pentru acest post: trebuie sa stii sa seduci, sa fascinezi, sa amagesti spunand povesti de adormit copiii; acestea, de altfel, nu ii pacalesc nicio clipa pe discipoli, fiind ei cei care vor sa le creada. Contrar unei idei raspandite, nu trebuie sa fii histrion, fiindca atunci te-ai lipsit de un element important de seductie: capacitatea de a fi sedus de cei pe care ii seduci. Deoarece, daca discipolii trebuie sa fie sedusi de guru lor, ei trebuie sa poata constata ca si ei il seduc, ceea ce ii seduce si mai mult, intarindu-le convingerea ca aceasta seductie e cat se poate de onesta si autentica. Guru trebuie deci sa fie in stare sa se lase in voia dorintei pe care o simte pentru adeptii sai: este potrivit ca un guru sa ajunga in intimitate sexuala cu discipolii sai, poate ca nu cu toata lumea, dar cu suficient de multi dintre ei pentru a da dovada ca este realmente sedus de adeptii lui. Meseria este deci acaparatoare, dar mai ales la inceput, fiindca atunci cand secta e constituita, se obtine un minunat efect de bulgare de zapada: discipolii sedusi de maestru provoaca prin mimetism aparitia unor noi sedusi. Guru isi poate atunci acorda fara teama zile libere, si asta cu atat mai mult cu cat va avea grija sa-si slabeasca discipolii, lipsindu-i de somn, dandu-le o hrana insuficienta in proteine, punandu-i sa faca tot felul de activitati care sa nu le dea ragaz de a reflecta.

Aceste metode se practica de mii de ani. Ele sunt desigur primitive, dar nu si-au pierdut eficacitatea. Li se pot face totusi o serie de reprosuri: e nevoie de un guru, unul bun, ceea ce nu este usor de gasit. Apoi, lasand la o parte cateva exceptii notabile care ocupa pagini in manualele de istorie, metoda ramane disperat de artizanala. Chair daca primii credinciosi pot fi lesne transformati in „guru-asistenti”, trebuie sa-ti dai mai mult osteneala ca sa tii tot acest mic grup sub farmecul tau. Afacerea este fragila, se leaga la fel de delicat ca si o maioneza si exista intotdeauna riscul ca ochii oamenilor sa se deschida in masa.

Seductia in vanzari si publicitate

Si apoi, poate ca obiectivul dumneavoastra este mai putin ambitios? Poate ca nu aveti decat niste salata de vanzare? Puteti desigur sa va inspirati din modelul precedent, sa puneti pe picioare o secta de adoratori ai produsului dumneavoastra, un fan-club, cu un logo, o tinuta vestimentara, cantece, semnale de adunare, sloganuri, mascote, totemuri, autocolante, loterii, recompense. Asta merge destul de bine si cu cei mici si cu cei mari. Dar si in acest caz, totul ramane in domeniul artizanalului. V-as recomanda deci insistent, ca sa va rezolvati problema, sa faceti publicitate. Insa, probabil, v-ati gandit deja la asa ceva.

Daca nu putem intotdeauna sa ii sechestram pe clienti ca sa ii indoctrinam mai bine, putem sa ii seducem in mod repetat cu ajutorul spoturilor televizate, al imaginilor-soc sau picturi socante de pe ziduri, care se adreseaza partilor arhaice ale creierului.

Procesele mentale de reprezentare, care permit un spirit critic, sunt repede invinse, procesele de identificare castiga repede teren, dand prilej unei comunicari fara critici si nici reveniri. Nimic nu e mai simplu de fapt decat favorizarea identificarii. Sa luam exemplul mesajului publicitar radiofonic: primul lucru care trebuie obtinut este atentia auditorului. Pentru asta, trebuie sa il distram cu ceva nostim sau sa il excitam cu niste sunete erotice, sau sa il socam spunand ceva respingator, pe scurt, trebuie sa il surpridem. Avantajos este faptul ca aceasta secventa de captare a interesului nu trebuie sa fie deloc in legatura cu produsul care urmeaza sa fie laudat, ceea ce faciliteaza munca agentului publicitar.

Apoi, fara indoiala ca ati remarcat ca mesajul publicitar este mai puternic in decibeli decat emisiunea in care este inserat. El este deasemenea repetat pe doua tonuri, de exemplu unul in registru grav, celalalt, imediat dupa aceea, in registru inalt. O voce de femeie alternand cu una de barbat, iata o solutie cat se poate de potrivita. Ritmul este si el important: devine inevitabil un mesaj formulat o data in mod lent si alta data la un mod rapid. Aceste mici smecherii impiedica persoana care trebuie sa fie sedusa sa faca pe surda si sa nu dea atentie mesajului: daca nu iei in seama mesajul lent si grav, mesajul rapid si pe ton inalt ti se va impune si invers. Hiturile, muzica vesela si antrenanta, sau la fel de bine agresiva, sau chiar erotica, sunt prezente ca sa impresioneze si sa ajute astfel la memorizarea mesajului.

Cateva secunde sunt suficiente ca sa renunti la rationalitate. Ai cazut prada farmecului. Ce placut e totul! Cu greu te poti impiedica sa te gandesti la toata osteneala pe care si-au dat-o seducatorii nostri, toti acesti agenti publicitari care ne-au pregatit minutios acest mesaj atat de elaborat, atat de minunat alcatuit… I-au dedicat atata timp, iar negustorul a sacrificat atatia bani! Si toate acestea pentru cine? Pentru noi, ca sa ne seduca, sa ne farmece. Si au reusit, fiindca aceste atentii ne fac sa ne simtim importanti, astfel ne-au indus o stare. Produsul nu mai este acum un simplu obiect, ci o stare a noastra. Nimic de spus, contam mult in ochii tuturor acestor oameni. Trebuie ca s-au gandit indelung si intens sa elaboreze o capcana atat de eficace, in care nu putem decat sa cadem. Macar atat sa facem. A, da, mai e un lucru pe care il putem face sa le multumim ca ne-au prins in capcana: sa cumparam produsul cand il vom gasi, ceea ce nu va fi greu, fiindca ne va aminti acest moment delicios de publicitate pe care ne-a facut sa il petrecem, aceasta renuntare atat de agreabila la procesele de reprezentare in folosul proceselor de identificare cu o stare speciala.

Imi fac propria mea publicitate

Modelul de comunicare publicitara a contaminat relatiile personale. Fiecare se vede ca pe un obiect caruia trebuie sa ii faca publicitate. Nu vorbesc de publicitate gratuita pe care ne place sa o facem pentru produsele care ne-au sedus, de felul in care etalam bucurosi si ostentativ micii crocodili, vaporasele, virgulele, benzile triple, M-urile majuscule, leii, romburile si tot soiul de initiale care nu sunt ale noastre, nume stilizate de fabricanti, etichete cu gramada de care sfarsim prin a fi acoperiti din cap pana in picioare, care umplu obiectele de care ne servim si pe care le devoram in acelasi timp cu hrana, care fac parte din ea pana a-i da chiar gustul.

Nu, eu ma refer la aceasta atitudine care consta in a-ti lauda meritele la un mod publicitar, in a te pune in scena la modul unui histrion cuprins de febra comertului. Cand candidezi pentru un post, e bine, spun consilierii de comunicare, sa-ti lauzi meritele, fara a omite sa arati si cateva lipsuri decorative, doar ca sa scoti in evidenta calitatile de modestie si luciditate. “Sunt un tip epatant, am un CV trasnet, sunt motivat de post, cumparati-ma pentru ca o merit din plin.”

O data ce postul e dobandit, trebuie continuate eforturile de autopromovare: colegii si sefii vor fi tinuti la curent cu ceea ce facem si, de altfel, cu ceea ce am dus la bun sfarsit in chip stralucit. Nu se pune problema sa fim  dati uitarii, fiindca exista riscul ca sarcinile pentru care suntem vadit facuti sa nu ne mai fie incredintate noua, ci unor colegi care sunt concurentii nostri. Atunci am pierde fatalmente promovarea si cresterea salariului. A insista asupra a tot ce face din noi un coleg sau un subaltern ideal si ne trece sub tacere carentele sunt niste cerinte care se impun de la sine. Nu mai suntem pe vremea catolicismului triumfator, cand vanitatea era un pacat, cand trebuia sa te arati modest si sa astepti cu rabdare ca meritele sa-ti fie recunoscute. Autocritica maoista s-a dus si ea. A ramas viziunea protestanta in stil american: Dumnezeu e de partea invingatorilor, asadar, orice metode sunt bune ca sa invingi!

De ce sa ne lasam in vestibul temperamentul de invingator si sa nu aplicam aceleasi reguli in sfera particulara? Si aici, consilierii in comunicare recomanda acelasi lucru: aplicati in viata de toate zilele experienta dobandita in cadrul vietii voastre profesionale si veti fi surprins de rezultat. “Sunt frumos sau frumoasa, sunt sexy, amabil si placut, sunt la fel de epatant(a) ca la birou. Cu mine, esti linistit, e prietenie de prima calitate, dragoste garantata.”

Dar la urma urmei, a fabrica un personaj social, o persoana  bine slefuita, o momeala de toata frumuseatea si a o flutura prin fata ochilor celorlalti nu e exact ceea ce trebuie sa faci ca sa ii seduci? Desigur, dar e mai potrivit sa ne lasam sedusi de persoana pe care o seducem, fiindca altfel nu exista comunicare, ci o atitudine de seductie histrionica si egoista, sau o atitudine perversa si manipulatoare.

Uneori, lucrurile merg si mai departe: ceilalti inceteaza sa mai fie interesati.  Pana si captarea atentiei lor sau manipularea lor isi pierde interesul. Atunci te bazezi inainte de toate pe tine insuti fiindca esti cel mai bun prieten al tau. Sau chiar daca e nu e intru totul adevarat, incerci in orice caz  sa nu iti faci prea multe necazuri. Concepi viata ca pe o bucata de drum linistit pe care trebuie sa o strabati cat mai corect. Pentru aceasta, trebuie sa-ti realizezi dorintele cele mai profunde fara sa te lasi distras de ceilalti, pentru a putea obtine fericirea. Trebuie deci sa pastrezi controlul existentei, sa nu te angajezi in mod prea definitiv, riscand sa-ti alienezi libertatea. Cel mai potrivit este sa ramai in garda si sa te feresti de cantecul sirenelor de tot soiul care nu vor decat un lucru: sa te impiedice sa te realizezi plenar.

Intr-o asemenea ideologie, in care ii vedem pe ceilalti ca pe niste individualitati independente care urmeaza drumuri paralele cu al nostru, cel mai ok este sa ii frecventam superficial, fara sa ne implicam. In cel mai bun caz, ei sunt niste parteneri de drum. A-i seduce ar fi cam necinstit, deoarece riscam sa ii abatem de la drumul lor. Cat despre a ne lasa sedusi, este ceea ce trebuie sa evitam cu orice pret.

La extrem, ajungem la niste relatii umane bazate pe afirmarea de sine, o afirmare de sine egoista, fara impartasire, fara comunicare adevarata, nici la modul seductiei, nici la modul empatiei.

Dar lipsindu-ne astfel de fiorii seductiei, de bucuria impartasirii empatice, sfarsim repede prin a ne plictisi. Celorlalti, ocupati cu propria lor promovare, putin le pasa de a noastra. Singuri cu un eu care se ofileste din pricina singuratatii, incapabili sa determine care sunt acele “dorinte profunde” pe care se presupune ca dorim sa le si contretizam, avem motiv sa cadem in depresie, sa ne drogam, sa cadem in bulimie, ori sa ne ametim cu jocuri sterile, sa devenim violenti, sa ne zburam creierii, si asta… se cam si intampla.

Ce pacat! Faptul de-a actiona asupra alcuiva fermecandu-l este o placere atat de mare, care e depasita doar de placerea de a-l lasa pe celalalt sa actioneze asupra noastra fermecandu-ne. Si ce interesant e sa il intelegi, si sa inveti de la celalalt! Desi, bineinteles, in ochii lui, nu mai sunt eu insumi, deoarece ma aflu intr-o interrelatie.

Sa descoperi ca a seduce e ceva ludic, ca lasandu-te sedus simti fiori, si ca oamenii sunt interesati imediat ce te interesezi de ei, ca nu pierzi daca indraznesti sa ceri ce ti se cuvine, este realmente o adevarata aventura!

… Seductie, farmec si magie in relatii – (partea 3)

Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii