Dictionar Psihologic

Provine de la termenul grecesc Hyper-(abundenta, exces) si-disfagie (alimentatie). Se caracterizeaza printr-o situatie de o crestere excesiva in sentimentul apetitului necontrolat si ingestia de alimente, pentru nici un motiv aparent. Dorinta persoanelor care sufera de hiperfagie este persistenta si fluctuanta (pot exista episoade) se poate…

Pentru a desemna organul masculin se utilizează diverşi termeni. Dacă penis este rezervat membrului real, falus, derivat din latină, desemnează mai curând organul în sens simbolic, în timp ce se numeşte itifalic sau itifal (din grecescul ithys: drept) cultul falusului ca organ masculin în erecţie….

Termen derivat din latinescul pervertere (a întoarce), utilizat în psihiatrie şi de fondatorii sexologiei* pentru a desemna, când într-un mod peiorativ, când valorizându-Ie, practici sexuale considerate ca deviaţii în raport cu o normă socială şi sexuală. De la jumătatea secolului XIX, cunoaşterea psihiatrică include în…

Termen introdus în 1845 de psihiatrul austriac Ernst von Feuchtersleben (1806-1849) pentru a-1 înlocui pe acela de nebunie* şi a defini bolile sufletului dintr-o perspectivă psihiatrică. Psihozele se opun nevrozelor, considerate boli nervoase şi ţinând de medicină, de neurologie, apoi de psihoterapie. Prin extensie, termenul…

Stare în care se găseşte un subiect atunci când i se refuză sau când îşi interzice satisfacerea unei cerinţe de origine pulsională. În limbajul curent, utilizarea termenului frustrare pentru a desemna în mod nediferenţiat neplăcerea, insatisfacţia, chiar contrarietatea, tinde să oculteze miza conceptuală a cuvântului în…

Tulburare de diferite grade a somnului, ce poate fi temporară sau cronică si e însotită de o senzaţie de oboseală, anxietate, tensiune psihică. Insomnia temporară poate fi cauzată de gripe, dureri intestinale etc. sau de o experienţă afectivă intensă şi dificilă ca şi de activităţi intelectuale…

În psihologia gestalistă termenul se referă la o reorganizare bruscă a elementelor unei percepţii, ceea ce duce la o reacţie nouă şi imediată diferită de experienţele anterioare. Aspectele mai semnificative ale insight-ului au fost cercetate de W. Kohfer (1925), în celebrele sale experienţe cu cimpanzei…

Metodă de a ordona istoria unui caz pentru depistarea condiţiilor ce au dus la apariţia unei dezordini psihice; în vederea organizării unui sistem educativ adecvat, sau pentru e laborarea unor corectări şi tratamente psihice. Iniţial, metoda a fost folosită doar de medici care colectau date…

Este cea mai frecventă stare psihică patologică. Se pare că o persoană din 10 prezintă în societatea dezvoltată sau în curs de dezvoltare, de două sau chiar trei ori în existenţa sa, tulburări timice sau mintale de tip depresie. destul de grave pentru a necesita…

Termenul este utilizat în psihanaliză pentru a desemna o formă de existenţă a subiectului distinctă de realitatea materială, în măsura în care este dominată de influenţa fantasmei* şi a dorinţei*. Din punct de vedere istoric, noţiunea este legată de abandonarea de către Freud a teoriei seducţiei* şi…

Termen propus în 1769 de medicul scoţian William Cullen (1710-1790) pentru a defini bolile nervoase care antrenau tulburări de personalitate. A fost popularizat în Franţa de Philippe Pinel (1745-1826) în 1785. Reluat ca un concept de Sigmund Freud din 1893, termenul este folosit pentru a…

Termen curent în psihologie, filosofie şi logică. Este utilizat pentru a desemna fie un individ în măsura în care este în acelaşi timp observator al altora şi observat de alţii, fie o instanţă la care este raportat un predicat sau un atribut. În filosofie, de…

Termen folosit de succesorii lui Sigmund Freud pentru a desemna modalităţile fantasmatice ale relaţiei subiectului cu lumea exterioară asa cum se înfăţişează acestea în alegerile de obiecte ale subiectului. Pentru a înţelege amploarea pe care această problematică a căpătat-o în psihanaliză în a doua jumătate a…

Termen folosit de Sigmund Freud începând din anul 1895, în special pentru a defini mecanismul paranoiei; dar reluat apoi de ansamblul şcolilor psihanalitice pentru a desemna un mod de apărare* primar, comun psihozei, nevrozei şi perversiunii*, prin care subiectul proiectează asupra altui subiect sau asupra unui obiect dorinţe…

Termen împrumutat de Sigmund Freud din vocabularul militar pentru a desemna o mobilizare a energiei pulsionale având drept consecinţă legarea acesteia de o reprezentare, un grup de reprezentări, un obiect sau părţi ale corpului. Germană: Besetzung. Engleză: Cathexis. Franceză: Investissement. Sursa: Dicționar de Psihanaliză, Editura Trei, 2002

In limbajul curent, cuvântul refulare desemnează acţiunea de a trage sau de a împinge înapoi pe cineva sau ceva. Este astfel utilizat cu privire la persoanele cărora li se refuză accesul într-o ţară sau într-o incintă anume. Pentru Sigmund Freud, refularea desemnează procesul care vizează…

Termen introdus progresiv de Sigmund Freud şi Sandor Ferenczi (între 1900 şi 1909) pentru a desemna un proces constitutiv al curei psihanalitice prin care dorinţele* inconştiente ale analizandului privind obiectele exterioare se repetă, în cadrul relaţiei analitice, asupra persoanei analistului, pusă în poziţia acestor diverse obiecte….

Este numită incest o relaţie sexuală fără constrângere sau viol între cosanguini sau adulţi legaţi prin alianţă (care au atins vârsta majoratului legal) şi interzis de legile fiecărei societăţi: în general, mamă şi fiu, tată şi fiică, frate şi soră. Prin extensie, interzicerea se poate…

Termen întrebuinţat pentru prima dată în 1887 de psihologul francez Alfred Binet (1857-1911) pentru a descrie o formă de fetişism* constând în a considera propria persoană obiect sexual. Termenul este utilizat apoi de Havelok Ellis in 1898 pentru a desemna un comportament pervers în relaţie…

  Termen derivat din greacă {para: contra, naos: spirit) care desemnează nebunia* în sens de posedare şi delir. în nosografia psihiatrică germană, termenul este introdus în 1842 de Johann Christian Heinroth (1773-1843) pornind de la un cuvânt creat în 1772, iar în nosografia franceză în 1887…

Metodă de tratament psihologic al bolilor psihice utilizând ca mijloc terapeutic relaţia dintre medic şi pacient sub forma unui raport sau a unui transfer. Sunt incluse în noţiunea de psihoterapie hipnotismul, sugestia*, catharsis*-ul, psihanaliza şi toate metodele terapeutice specifice istoriei psihiatriei dinamice*. Cuvântul psihoterapie ca atare…

Termen folosit în psihologie şi filosofie pentru a desemna, pe de o parte, gândirea însăşi şi intuiţia pe care o are spiritul despre actele şi stările sale şi, pe de altă parte, cunoaşterea pe care o are subiectul despre starea sa şi despre raportul cu lumea…

Termen inventat de Sigmund Freud în 1896 pentru a denumi o metodă particulara de psihoterapie (sau cură prin cuvânt) provenită din procedeul cathartic (<catharsis*) al lui Josef Breuer* şi întemeiată pe explorarea inconştientului cu ajutorul asocierii libere* la pacient şi al interpretării* la psihanalist. Prin extindere, se numeşte…

Termen derivat din grecescul topos (loc) şi desemnând în filosofie, de la Aristotel (385-322 î.e.n.) la Immanuel Kant (1724-1804), teoria locurilor, adică a claselor generale în care pot fi ordonate toate argumentele sau dezvoltările. Sigmund Freud a utilizat termenul ca adjectiv şi ca substantiv pentru…

Sigmund Freud utilizează termenul preconştient ca substantiv pentru a desemna una dintre cele trei instanţe, alături de conştient* şi inconştient, din prima sa topică. Folosit ca adjectiv, termenul defineşte conţinuturile acestei instanţe, sau sistem, care, deşi nu sunt prezente în conştiinţă, îi sunt accesibile acesteia,…

Termen introdus de Georg Groddeck în 1923 şi conceptualizat de Sigmund Freud în acelaşi an, de la pronumele neutru german al persoanei a treia singular (Es), pentru a desemna una dintre cele trei instanţe ale celei de-a doua topici freudiene, alături de Eu şi Supraeu. Se-ul este conceput ca…

sau Supra-Eu Concept elaborat de Sigmund Freud pentru a desemna una dintre cele trei instanţe ale celei de-a doua topici, împreună cu Eul şi Se-ul. Supraeul îşi întinde rădăcinile în Se şi îşi exercită nemilos funcţiile de judecător şi de cenzor faţă de Eu. Germană: Uber-Ich….

Stare afectiva vaga, difuza, de neliniste, de apasare, tensiune, ingrijorare si teama nemotivata fara obiect, care este neconfortanta din punct de vedere psihologic. Sunt dominante sentimente intense de insecuritate generate de teama abandonului, pedepsirii, a producerii unor accidente, a unor nenorociri si catastrofe iminente. Anxietatea…

Termen folosit în filosofie şi în psihologie pentru a desemna persoana umană în măsura în care este conştientă de ea însăşi şi se pune ca obiect al gândirii. Reluat de Sigmund Freud, termenul desemnează într-o primă fază sediul conştiinţei. Eul este delimitat într-un sistem numit…

Termen utilizat în filosofie şi psihologie pentru a desemna, după modalităţile proprii fiecărui obiect, o pluralitate de determinări pentru un efect dat. Termenul este utilizat de Sigmund Freud în special în Interpretarea viselor*. Germană: Uberdeterminierung. Engleză: Overdetermination. Franceză: Surdetermi-nation.

Pentru prima dată s-a folosit conceptual în limba engleză în 1751 (cu semnificaţia de non-conştiinţă) de juristul scoţian Henry Home Kames (1696-1782); termenul inconştient a fost ulterior popularizat în Germania în epoca romantică şi definit ca rezervor de imagini mentale şi izvor de pasiuni al…

Termen apărut în Franţa în 1625 şi derivat din latinescul pulsio pentru a desemna acţiunea de a presa, de a împinge. Utilizat de Sigmund Freud începând din 1905, devine un concept major al doctrinei psihanalitice, definită ca încărcătură energetică sursă a activităţii motrice a organismului…

In limbajul curent, cuvântul refulare desemnează acţiunea de a trage sau de a împinge înapoi pe cineva sau ceva. Este astfel utilizat cu privire la persoanele cărora li se refuză accesul într-o ţară sau într-o incintă anume. Pentru Sigmund Freud, refularea desemnează procesul care vizează…

Termen utilizat în psihologie pentru a desemna inhibiţia voluntară a unei conduite conştiente. In psihanaliză, reprimarea este o operaţie psihică ce tinde să suprime conştient o idee sau un afect al cărui conţinut este neplăcut. Această operaţie şi cuvântul care o desemnează nu trebuie confundate…

Procesul de a vedea imagini cu ochii mintii.

1. Referitor la vaz sau simtul vazului. 2. A vedea, a-si imagina, sistemul de reprezentare al vederii.

Verbe care nu descriu specificul actiunii, cum a fost aceasta realizata; adverbul a fost sters.

Flexibilitate in gandire, in perceperea emotiilor, in vorbire, comportament; persoana care da dovada de cea mai mare flexibilitate de comportament controleaza actul comunicarii; legea variatiei necesare.

Ce este important pentru noi intr-un anumit context. Valorile noastre (criteriile) sunt ceea ce ne motiveaza in viata. Toate strategiile motivationale au o componenta kinestezica.