Dragostea materna (III)
Abraham H. Maslow spunea: “Faptul de a fi o fiinta umana- in sensul de a fi nascut in specia umana- trebuie definit totodata din perspectiva de a deveni o fiinta umana. In acest sens, un nou-nascut este doar potential o fiinta umana si trebuie sa-si dezvolte umanitatea in societate si in cultura, in familie.”(A.H.M.- Motivatie si personalitate).
In prima faza bebelusul se afla intr-o stare de singuratate, el nuconstientizeaza cine este el si cine se afla langa el si ii ofera ingrijire si dragoste.Datorita neputintei de a se adapta singur la mediu, el intra intr-o perioada de dependenta de persoana care-l ingrijeste , adica iubeste, ceea ce inseamna ca este iubit fizic si adaptarea la necesitati este completa datorita mamei. Aceasta dependenta este posibila datorita faptului ca “noul individ(bebelusul) nu are inca puterea sa distinga un mediu, ci din cauza ca inca nu exista un Sine individual care sa discrimineze” intre ce este el (ca si fiinta) si mediu.
Sentimentul de singuratate intrinseca pe care-l simtim la inceput, nu mai exista atunci cand aparconditiile de maxima dependenta. Ganditi-va la legatura dintre sentimentul de singuratate pe care-l simtiti ca si adult si perioada de dinainte, de dependenta fata de mama.( sentiment pe care-l poti simti atunci cand, ca si adult, rupi legatura cu o persoana apropiata fata de care aifost dependent fara sa constientizezi asta).
Winnicott explica foarte bine acest sentiment candspune ca:” Cu exceptia inceputului, aceasta singuratate fundamentala si inerenta nu mai este niciodata reprodusa exact. Cu toate acestea, de-a lungul vietii unui individ, continua sa existe o singuratate fundamental inalterabila si inerenta, insotita de ABSENTA CONSTIENTIZARII conditiilor intrinseci acestei stari de singuratate.”
Pana acum avem perioada singuratatii si cea a dependentei totale fata de mama. Este necesar sa mentionez ca bebelusul nu-si constientizeaza starile, emotiile, etc.
Urmeaza perioada pulsiunilor. Aici cea mai importanta contributiesi-a adus-o Freud cand si-a formulat opinia despre pulsiuni si le-a impartit in doua mari categorii, Pulsiuni de Viata si Pulsiuni de Moarte. Ca sa le explic si pe acesteavreau sa retineti doar ca Pulsiunile de Viata sunt celecare tin de starea de bine si placere si Pulsiunile de Moartesunt celecare tin de durere si autodistrugere.
Perioada aceasta a pulsiunilor poate fi inteleasacaperioada care incepe pt bebelusatunci cand, din iubirea fata de mama sa, el incepesa simta anumite emotii inexplicabile.O sa incerc sa dau un exemplu explicit. Atunci cand bebelusul considera ca nu i se acorda suficienta iubire, sau toata iubirea pe care el considera ca are dreptul sa o primeasca, incepe sa se ingrijoreze si este condus de anumite impulsuri cum sunt ura, agresivitatea ca dupa toate acestea sa simta o stare de vinovatie.( Dupa ce un copil isi va lovi mama, elva manifestaun gest de iubire tocmai din cauza acestei vinovatii).
Vreau sa termin aceasta clasificare a etapelor cu urmatorul citat despre “Pulsiunea Mortii”:”Daca, pe de alta parte, nu exista nici un element agresiv in impulsul de iubire primitiv, ci doar furie in urma frustrarii, si deci daca trecerea de la neindurare la ingrijorare nu are importanta, atunci este necesar sa cautam o teorie alternative a agresiunii, iar atunci Pulsiunea Mortii trebuie rexaminata. Moartea, pentruun bebelus aflat la inceput, inseamna ceva foarte bine definit, si anume pierderea fiintarii datorita reactiei prelungite la ingerintele din mediu(esecul adaptarii indeajuns de bine). Nu este nevoie sa trecem dincolo de astea si sa fortam o teorie a cunostintei infantile timpurii a lipsei de viata, care este absurd, de vreme ce ar presupune o dezvoltare importanta, care prin ipoteza, inca nu a avut loc.”-D.W. Winnicott
La sfarsit, daca totul merge bine, va exista o persoana umana si imperfecta aflata intr-o relatie cu o mama imperfecta in sensul de a nu fi dispusa sa actioneze perfect dincolo de un anumit grad si de o anumita perioada de timp.
Maslow vorbeste si de importanta faptului de a nu ne “agata”, de a nu ne forma prejudecati legate de faptul ca impulsurile umane ereditaresunt puternice si nu ai cum sa le controlezi siconsecinta ar fi imposibilitatea de modelare a fiintei umane, dimpotriva, aceste impulsuri animalice sunt atat de slabe incat prin cultura, invatare si educatie pot fi coplesite foarte usor.
