Eu
Termen folosit în filosofie şi în psihologie pentru a desemna persoana umană în măsura în care este conştientă de ea însăşi şi se pune ca obiect al gândirii.
Reluat de Sigmund Freud, termenul desemnează într-o primă fază sediul conştiinţei. Eul este delimitat într-un sistem numit prima topică şi care include conştientul*, preconştientul şi inconştientul.
Din 1920, termenul îşi schimbă statutul; este conceptualizat de Freud ca o instanţă psihică în cadrul celei de-a doua topici, care include încă alte două instanţe: Supraeul şi Se-ul. Aici, Eul este în mare parte inconştient.
A doua topică (Eu/Se/Supraeu) a dat naştere la trei lecturi divergente asupra doctrinei freudiene: prima pune în prim-plan un Eu conceput ca un pol al apărării* sau al adaptării la realitate (Ego Psychology*, annafreudismul*); a doua coboară Eul în Se, îl scindează între un Eu [fr. moi — n. t.] şi un eu [Ix. je — n. t.] (subiect), el însuşi determinat de un semnificant* (lacanism*); a treia include Eul într-o fenomenologie a Sinelui sau a relaţiei cu obiectul (Seif Psychology*, kleinism*).
[…] Freud* pentru a desemna una dintre cele trei instanţe ale celei de-a doua topici*, împreună cu Eul şi Se-ul*. Supraeul îşi întinde rădăcinile în Se şi îşi exercită nemilos funcţiile de […]
[…] pentru a desemna una dintre cele trei instanţe ale celei de-a doua topici* freudiene, alături de Eu şi Supraeu. Se-ul este conceput ca un ansamblu de conţinuturi de natura pulsională şi de ordin […]
[…] doua topică, nu mai este o instanţa, dar serveşte la calificarea Se-ului şi, în mare parte, a Eului şi […]
[…] creatorul analizei zise non-directive, care prin discuţii informale caută să elibereze Eul de toate aspectele-i psihopatologice. La aceştia se adaugă culturaliştii inspiraţi de […]
[…] Se deschide astfel calea pentru o răsturnare radicală a perspectivei freudiene. In loc ca evoluţia subiectului să fie gândită conform rearanjărilor succesive ale relaţiei pulsionale şi sexuale cu obiectul, se va încerca de acum înainte să se arate felul cum se organizează structural activitatea fantasmatică precoce, în funcţie de tipurile de relaţii obiectale. în 1934, pe urmele lui Abraham, Melanie Klein renunţă la noţiunea de stadiu în favoarea aceleia de poziţie şi creează în acelaşi timp conceptul de obiect (bun şi rău)*. Accentul este pus pe clivajul* obiectului şi nu pe acela al Eului. […]
[…] deschide eul, ii da posibilitatea unei intoarceri spre celalalt prin intermediul unui partener care din […]
[…] apărărilor* mentale împotriva realităţii, ci manifestarea pulsiunilor. în consecinţă, Eul se constituie într-un mod mai complex decât îl concepea Freud, şi mai ales într-o perioadă […]
[…] narcisism primar, el însuşi rezultat al convergenţei pulsiunilor parţiale asupra întregului Eu şi nu numai asupra unei zone corporale specifice. Ulterior, pulsiunea sexuală îşi va putea […]