Feedback-ul unei boli
“ Omul are nevoie in mod evident de re-raportarea lui vie la radacinile sale: re-ligio.”-Ruediger Dahlke
*religio= legatura inapoi la religie, la unitate.
Orice boala pe care o resimtim ca pe o suferinta interna, o anxietate, o neliniste, are un mesaj pentru noi. Boala, desi poate nu va fi etichetata, reprezinta un feedback al corpului, al inconstientului catre constient. Reprezinta un semnal prin care ni se atrage atentia de catre propriul inconstient ca ne-am abatut de la drumul spre unitate. Drumul spre iluminare, spre intelepciune, spre echilibrul mult dorit de catre orice fiinta omeneasca, spre partea divina din noi, nu este intotdeauna doar din interior spre exterior.
Daca in mod normal, suntem acaparati de dorinte care au legatura cu mediul din care facem parte, societatea, succesul nostru ca si confirmare de catre ceilalti semeni, nu inseamna ca ceea ce ni se pare normal e si sanatos. Dorinta de a anihila nelinistea interioara si vesnica nemultumire fata de propria noastra persoana nu va putea fi niciodata satisfacuta daca vom cauta sa o gasim in exterior.
Exteriorul nu face decat sa ne puna in contact cu parti din interiorul fiintei noastre pe care noi nu le-am acceptat inca. Neacceptarea unei parti din noi va fi descifrata de catre subconstient ca pe un atac din exterior spre interior si atunci el va porni un contra-atac, sub forma unei boli, acum resimtita la un nivel fizic, nu doar psihologic, sufletesc.
In fond, unitatea spre care cu totii tindem, se refera la homeostazia noastra, atingerea si mentinerea echilibrului fiintei noastre. Poate suna spiritual, insa psiholgic, nu putem simti acea liniste de neclintit, daca nu facem pace intre dorinte si pulsiuni inconstiente, ce tin de trup, de propria noastra fiinta, si dorintele imaginii noastre exterioare. Nu putem intelege un om daca noi ca si oameni- in individualitatea noastra- nu ne putem intelege si accepta pe deplin. De unde venim?? Unde ne ducem? Care ne este este scopul?
Boala este un imbold de trezire la propriile necesitati.
Intoarcerea in mod constient spre originile noastre, cu posibilitatile infinite pe care le avem si cautarea acelor valori demne si nemuritoare sunt “drumuri” cat se poate de rationale. Refularea in subconstient duce in schimb la boala. Identificarea valorilor si dorintelor, a agresivitatii si acceptarea lasarii lor sa se manifeste in exterior, astfel sa produca o limitarea exacta a propriei finite, poate reprezenta o intoarcere la origini, un inceput spre marea unitate trup-suflet, constient-inconstient, etc.
Acceptarea responsabilitatii propriei noastre vieti, acceptarea si impunerea de limite fata de exterior, puterea de a spune NU, poate fi calea exprimarii agresivitatii interioare pe care alegem sa o exprimam in exterior si nu sa o refulam, sa o transformam intr-o boala, intr-o lupta cu propria noastra fiinta si astfel sa ne indepartam de la drumul nostru spre unitate. Desi suna paradoxal, pentru a fi cu adevarat altruist e imperios necesar sa fii egoist. Nu-I poti ajuta pe ceilalti daca in primul rand nu te ajuti pe tine si nu-ti acorzi atentia cuvenita.
“Succesele si performantele etalate devin niste camuflari bune-iar in spatele lor se amplifica sentimentele de inutilitate si depresiile.”-R.D