Stim, sau e posibil sa ne placa sa gandim despre noi, ca suntem mai mult decat corpul si mintea care citeste aceste randuri. Cu siguranta intelegerea conceptului de gandire laterala ar putea sa ne schimbe perspectiva asupra Eu-lui nostru si automat perspectiva asupra celorlalti. Gandirea laterala nu se opune gandirii logice-verticale ci este complementara.

Pentru a intelege mai bine acest tip de gandire, consider ca e necesar sa “vedem” cum functioneaza mintea noastra.

Din dorinta de a eficientiza eforturile noastre, mintea are abilitatea de a forma tipare sau modele de gandire, simple si complexe (tipare formate din alte tipare). La ce ne foloseste aceasta abilitate? Ganditi-va ca aveti de corectat 50 de teste tip grila si aveti cel putin doua modalitati de a face acest lucru: prima modalitate se refera la actiunea de a citi fiecare intrebare in parte si a cauta raspunsul corect in minte, actiune care ne-ar ocupa mult timp in comparatie cu cea de-a doua modalitate care consta in construirea unui sablon (tipar) de carton  astfel incat sa vedem doar  raspunsurile corecte si sa excludem din start raspunsurile gresite, actiune care ar fi mult mai eficienta  deoarece efortul depus este mult mai mic, deci energia consumata este minima, timpul alocat este minim si erorile sunt inexistente. Acesta este doar un exemplu din care putem intelege cum functioneaza acesta abilitate a mintii noastre – eficienta.

Acesta tendinta de a fi eficienti in toate activitatile noastre are si dezavantaje. Mintea noastra tinde sa ataseze toate informatiile primite unor tipare déjà existente (pe care le-am folosit foarte mult prin procesele de gandire asociative), chiar daca informatiile nu se potrivesc perfect, deci apar erori de perspective asupra Eu-lui sau a situatiilor.

Pentru a fi eficienti, pentru a putea supravietui in societate, mintea noastra a dezvoltat foarte mult gandirea logica-verticala din doua motive: Un motiv ar fi instinctul de autoconservare a corpului nostru, care se manifesta printr-un comportament individualist ca si consecinta a mintii concentrate mereu pe ceea ce nu merge bine, pe ceea ce ar putea reprezenta un pericol si nu pe ceea ce deja functioneaza si cum ar putea imbunatati aceste procese. Al doilea motiv il reprezinta procesul educativ prin care trecem de la nastere si pe care-l primim ca o oglindire  aproape perfecta a modului de gandire a parintilor nostri. Cumva suntem antrenati de mici sa supravietuim ca si animale, ca si corp si doar atat.

Tot ce tine de celelalte procese de transformare, de evolutie ca si oameni ne sunt prezentate ca si ideologii straine, abstracte, inexplicabile de cele mai multe ori de catre parinti si in general oamenii, care ne incurajeaza sa gandim “altfel”, sa privim in ansamblu, sa nu ne privim ca pe un simplu corp (sa nu confundam harta cu teritoriul), sunt neintelese de catre majoritatea societatii, toate demersurile lor fiind etichetate ca si religie sau incercari de spalare a creierului. Toate acestea sunt consecinte ale gandirii de tip logic, vertical.

Revenind la directia noastra de prezentare a gandirii laterale, consider ca principala activitate a parintilor si a profesorilor trebuie sa fie aceea  de a invata copii cum functioneaza creierul nostru si nu doar din punct de vedere anatomic si cognitiv ci privit in ansamblu, holistic, astfel incat sa intelegem de la inceput cum fiecarui gand ii atribuim o emotie si fiecarei emotii un comportament cu tot ce implica reactia corpului la procesul de gandire.

Deoarece tindem sa admitem ca exista doar ceea ce vedem, ne pacalim singuri (ajutati de modurile de gandire ale parintilor, educatorilor si profesorilor, pe care le insusim), ne identificam cu imaginea corpului nostru, cu Eu-l, cu forma. Ne identificam cu suma experientelor noastre din trecut, ne etichetam ca fiind imaginea actiunilor noastre, ne intarim modul de gandire logic bazat pe inmagazinarea cronologica a faptelor si informatiilor primite, nepunand la indoiala propria noastra perceptie si deci propriul mod de a gandi.

In perioada primei copilarii, omul incearca sa se adapteze la corpul sau in toata complexitatea lui si chiar daca unii oameni nu vor sa recunoasca, acest proces de adaptare se desfasoara pe toata durata vietii. La varsta pubertatii, intre 12 si 17 ani, de obicei, omul sufera o schimbare a perceptiei, ca si rezultat al schimbarii modului de a gandi si coincide de cele mai multe ori cu o atitudine rebela, atitudine de razvratire impotriva parintilor si adultilor in general, de fapt, asupra modului de gandire limitative care Ii se impune.

Manuel Schoch in cartea sa “Healing with Qualities” spune: ”Nu putem discerne potentialul nostru daca preocuparea noastra principala este corpul/forma fizica sau absorbirea de energie pentru a ne lupta intr-un fel cu egoul/eul. Cand facem asta, energia este absorbita nu doar de corp ci si de ILUZIA ca Eul este forma fizica, cand de fapt eul este Timp. Daca la varsta de 17 ani am putea vedea ca Eul este mai mult decat forma fizica atunci am deveni spirituali.” De aici si tendinta unor adolescenti de a trece la o viata ascetica, nepudandu-se adapta la cerintele limitative ale societatii sau neputand integra aceasta parte spirituala in personalitate, in interiorul lor ducandu-se o lupta intre “ce vrea corpul, catalogat de cele mai multe ori ca fiind pacat si ce vrea egoul care nu tine de forma ci de spirit”, lupta care are la baza tot gandirea verticala, tendinta de polarizare.

Daca atingerea potentialului fiintei noastre nu a putut fi atins prin gandirea vertical-logica, inseamna ca nu aceasta este  metoda, indiferent de cate informatii si tehnici am acumula. Alternativa consta in schimbarea perspectivei prin insusirea “gandirii laterale”, un mod de gandire alaturat celui existent si  care duce la o atitudine diferita si completa.

Cu rugamintea de a nu confunda calea cu drumul, in ultima parte a articolului voi prezenta cateva tehnici ale gandirii laterale, tehnici observate si la mentorii spirituali precum Iisus, Buddha, Krishna si altii.

 

Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii