Incantat sa te miros!
Cunoastem foarte bine faptul ca realitatea noastra interioara comunica cu realitatea exterioara prin intermediul simturilor noastre. Vom dezbate importanta simtului Olfactiv, deoarece lipsa acestui simt modifica grav perceptia omului asupra realitatii exterioare, chiar daca nu este comparabila din punctul de vedere a majoritatii oamenilor cu lipsa vazului sau al auzului.
Abordarea psihanalitica a acestui subiect, poate uimi si in acelasi timp da niste raspunsuri la unele intrebari pe care in decursul experientelor noastre apar, fara a fi rostite.
Daca in vremea lui Ludovic al XIV-lea, folosirea parfumului era perceputa ca mijloc de mascare a murdariei corporale, ceea ce se intampla si in 2012 in unele cazuri, din punct de vedere psihanalitic, folosirea parfumului în exces, poate fi un indiciu in mascarea personalitatii fragile, a lipsei de incredere în propria persoana sau chiar o falie narcisica.
In 1923, G.Godrick spunea ca: ”omul nu va uita niciodata mirosul inefabil al sânului mamei.” Zece ani mai devreme, in 1913, parfumierul Guerlain, cand a inventat ”L’heure bleue”, a ridicat urmatoarea problema: spre ce inclina omul?, spre mirosul sanului mamei sau al parfumului “L’heure bleue”?
Raspunsul ar fi urmatorul:“este o problema de moment, de fantasma, de interdictie cu siguranta…Fiindca “mirosul este incestul.” (Gisele Harrus-Revidi).
Mirosul este un simt fundamental si este în mod inconstient cel mai puternic în comunicarea interumana. Nici o relatie nu poate fi reusita daca exista refuzul mirosului celuilalt. ” Odata cu nasul a aparut si dragostea, dorinta, erotismul.”( Gisele Harrus-Revidi).
Nu de putine ori am respins un om sau un loc datorita mirosului pe care il emana. Cu siguranta am avut contacte cu persoane care desi nu-si neglijau igiena corporala zilnica, emanau un miros greu de suportat, care le cauza neplaceri in contactul cu celelalte persoane.
Un miros neplacut, emanat de o persoana, poate fi un simptom al unei angoase, frici sau poate reprezenta o declaratie olfactiva, inconstienta, despre propria persoana si tine de contextul in care se intampla aceasta emanare. Declaratia poate fi sub forma urmatoare :”sunt acest rahat si va umplu si pe dumneavoastra de el ”(declaratie valabila in spatiul analitic), sau “mi-e frica de tine si din cauza asta vreau sa te tin la distanta”, si are rolul de a oglindi vizual (prin transpiratie abundenta) sau olfactiv, emanatiile agresivitatii inconstiente.
Mirosul, ca si emotia sau atractia “amoroasa” are legatura cu paradele nuptiale animaliere, la fel de mult ca si “sadismul, masochismul si perversiunea.” Faptul ca mirosi urât când esti îndragostit, poate fi un semn de masochism, de sadism, de atractie anala, de perversiune sau de o tendinta de a fi tratat ca un obiect fetis etc.
Daca atunci când persoana cu care va întâlniti “vibreaza olfactiv” prin mirosul excesiv al parfumului ei, ar fi bine sa va gânditi daca doriti sa aveti sau nu o relatie cu cineva care se asigura ca falia sa narcisica este acoperita cu parfum si astfel interiorul fragil este bine protejat. Mirosul transmis este o forma de agresiune a tuturor celor care intra in contact cu el, un adevarat “viol olfactiv”; desi nu vrei sa mirosi parfumul acelei persoane, ea te forteaza prin cantitatea de parfum exagerata pe care o emana.
Un semn clar de compatibilitate fizica, il reprezinta placerea simtita atunci cand mirosi pielea spalata a celeilalte persoane, fara ajutorul substantelor parfumate din sapunuri, geluri de dus etc.
Dupa cele analizate mai sus, acum Ne putem folosi si mai mult de miros atunci cand luam o decizie, oricare ar fi aceea.