Insomnie
Tulburare de diferite grade a somnului, ce poate fi temporară sau cronică si e însotită de o senzaţie de oboseală, anxietate, tensiune psihică. Insomnia temporară poate fi cauzată de gripe, dureri intestinale etc. sau de o experienţă afectivă intensă şi dificilă ca şi de activităţi intelectuale tensionale şi îndelungate. Insomnia cronică are drept cauze tulburări fizice persistente, sau dificultăţi psihice accentuate, fiind de cele mai multe ori simptom pentru nevroze, stări depresive, agitaţie psihică. Evident, unii oameni au nevoie de mai multe ore de somn, alţii de mai puţine. Necesarul acestora se modifică cu vîrsta, profesia etc. Aşa cum au evidenţiat McGraw şi Oliven, în 1959, insomnia trebuie considerată în funcţie de factorii care afectează somnul: anotimp, climat, tradiţii, atitudini, ocupaţie şi diferenţe interindividuale. Somnul poate fi monofazic (o prioadă îndelungată de somn neîntrerupt) sau plurifazic (individul se reface după perioade scurte de somn („aţipeli” după amiaza).
Există mai multe forme de insomnie: disomnia este o insomnia cu intermitenţe în timpul nopţii, cu somn puţin, cu fluctuaţii de profunzime şi cu coşmaruri. Acestea pot fi datorate unor condiţionări tensional-emoţionale, dar şi unor tulburări somatice de circulaţie, palpitaţii etc. Insomnia matinală se caracterizează prin faptul că persoana în cauză se trezeşte devreme, se simte neodihnită, dar nu mai poate dormi în continuare. Această formă de insomnie poate fi cauzată de arteroscleroză cerebrală sau de anxietate depresivă temporală sau cronică. Se întîlneşte de asemenea la persoanele care suferă de oboseală cronică, femei divorţate sau văduve. Insomnia intermitentă, caracterizează persoanele care se trezesc de multe ori în timpul nopţii adormind apoi cu greu. Se întîlneşte în cazuri de hipertensiune, dureri intercostale etc. Insomnia clasică sau de debut alb, se manifestă la persoanele nervoase. Acestea au mari dificultăţi de adormire (tensiune ridicată, depresii uşoare, reacţii anxioase).
Dată fiind importanţa reconfortantă mare a somnului, insomnia trebuie tratată cu atenţie. Tratamentul insomniei depinde de condiţiile care duc la apariţia ei. Insomnia temporară poate fi tratată în primul rînd prin îmbunătăţirea condiţiilor de întuneric, aerare, ventilaţie, psihoterapie de relaxare. Insomnia persistentă poate necesita măsuri mult mai drastice: tranchilizante, hipnotice combinate cu analgezice, psihoterapie, hidroterapie, plimbări în aer curat, organizarea raţională a activităţii.
(engl. insomnia, fr. insomnie, germ. Schlaflosigkeit)
Dictionar Enciclopedic de Psihologie – Editura Babel, București
[…] inhibitiei sunt multe si numersoase: timiditate, ostilitate, autoinvinovatire, insomnie, nervozitate, iritabilitate si incapacitatea de a se adapta social. Frustrarea este caracteristica […]
[…] Fiii si fiicele aflate inainte de varsta scolara provoaca adesea parintilor epuizare fizica si insomnii, in timp ce adolescentii ii streseaza emotional pana la limita insuportabilului. Cand primul copil […]
[…] Insomnie […]
[…] sau deteriorare somatică, traumatisme şi insuficienţe endocrine, carenţe alimentare, insomnii, tulburări cardiace şi digestive. Pacientul este nefericit, pesimist şi inhibat, îi vine greu […]
[…] 1. Insomnia […]