Exista o forta a vietii universala, inteligenta, care traieste in orice si orcine. Ne este proprie fiecaruia dintre noi, ca o intelepciune profunda, ca o cunoastere interioara. Putem accesa aceasta minunata sursa de cunoastere si de intelepciune prin intuitia noastra, un sentiment launtric care ne spune, in orice moment, ce pare a fi potrivit si corect pentru noi. Multi dintre cei care nu sunt constienti de intuitia lor si-o imagineaza ca pe o forta pe care o vor cunoaste doar printr-un fel de experienta mistica , transcedentala. In realitate, intuitia este un instrument foarte practic si prozaic, mereu la dispozitia noastra, care ne ajuta sa facem fata deciziilor, problemelor si provocarilor vietii. O definim deseori prin “banuiala”, “instinct” sau “presimtire”.

Intuitia este un dar innascut. Toti ne nastem cu intuitie. Copiii sunt foarte intuitivi, desi, in societatea de azi, sunt adesea instruiti sa nu se bazeze pe intuitie.

Ne-am obisnuit sa credem ca unii oameni sunt mai intuitivi decat altii. De exemplu, femeile sunt considerate a fi mai intuitive decat barbatii, in general. Unii isi dezvolta constient aceasta abilitate, in timp ce majoritatea invata s-o ignore si s-o respinga. Cu toate acestea, multi isi urmeaza intuitia in mod inconstient, fara a realiza asta.

Din fericire, cu ajutorul unor practici, aproape toti ne putem recapata si dezvolta capacitatea intuitiva naturala. Putem invata sa ne racordam la intuitie, s-o urmam si s-o lasam sa devina un sfetnic influent in viata noastra.

In multe culturi, in special in cele ale populatiilor bastinase, intuitia este recunoscuta, respectata si cinstita ca un aspect natural si important al vietii. Fiecare moment al vietii de zi cu zi este ghidat de un puternic simt al conexiunii cu o forta universala creatoare. Aceste societati si-au creat ritualuri puternice, cum ar fi reuniuni colective, impartasirea si descifrarea viselor, incantatii, dansuri si cautarea unor viziuni, care sustin legatura lor cu taramul intuitiv interior. Membrii acestor culturi invata sa aiba incredere in propriul simt al adevarului, sa-l urmeze si sa-l transmita altora sub forma de intelepciune. Pentru ei, interconexiunile dintre toate aspectele vietii au o profunda semnificatie.

Pe de alta parte, cultura occidentala actuala nu recunoaste validitatea sau macar existenta intuitiei. Noi respectam, veneram si dezvoltam aspectul rational al naturii noastre si, cel putin pana de curand, am nesocotit si am redus valoarea laturii intuitive.

Sistemul nostru educational reflecta si consolideaza aceasta predilectie, axandu-se aproape exclusiv pe dezvoltarea capacitatilor rationale, din emisfera cerebrala stanga, si ingnorand, in mare parte, dezvoltarea capacitatilor holistice, creatoare, din emisfera cerebrala dreapta. Aceeasi predilectie o observam deseori si in lumea afacerilor. Abia in ultimii ani, unele scoli si domenii de afaceri au inceput sa aprecieze cu adevarat intuitia si sa incurajeze genul de creativitate si gandire progresista care rezulta din constientizarea impulsurilor intuitive.

Mintea rationala este ca un computer- proceseaza informatia care i se transmite si calculeaza concluziile logice, bazate pe aceasta informatie. Mintea rationala este finita; nu poate prelucra decat datele pe care le-am primit direct din mediul exterior. Cu alte cuvinte, mintea noastra rationala nu poate opera decat pe baza experientei directe, pe care fiecare dintre noi a avut-o in decursul vietii- cunostintele pe care le-am castigat prin cele cinci simturi ale noastre(VAKOG).

Mintea intuitiva, pe de alta parte, pare sa aiba acces la o sursa infinita de informatii, inclusiv la unele pe care nu le-am colectat prin intermediul experientei personale. Pare sa-si traga seva dintr-un tezaur de cunostinte si intelepciune- mintea universala. Este capabila, totdata, sa sorteze aceste informatii si sa ne furnizeze exact ceea ce avem nevoie, cand avem nevoie. Chiar daca mesajul poate veni fragmentat, in reprize, daca invatam sa urmam, pas cu pas, acest flux de informatii, in cele din urma ni se va dezvalui  modalitatea optima de a actiona. Cand vom invata sa ne bizuim pe acest principiu calauzitor, viata noastra va fi mai usoara, lina, curgatoare. Viata, sentimentele si actiunile noastre se vor implini armonios cu cele ale oamenilor din jur.

Sugerand ca intuitia trebuie sa fie forta care sa ne calauzeasca viata, nu incerc, niciun moment, sa desconsider sau sa elimin intelectul. Facultatea noastra rationala reprezinta un instrument foarte eficace, care ne ajuta sa organizam, sa intelegem si sa invatam din experientele noastre, asa ca, fara indoiala, este important sa ne educam mintea si sa ne dezvoltam capacitatile intelectuale. Cu toate acestea, daca lasam ca viata sa ne fie directionata exclusiv de ratiune, riscam sa pierdem foarte mult. Solutia sta in integrarea echilibrata a logicii si intuitiei.

Multi ne-am programat intelectul sa puna la indoiala intuitia. In fata unui sentiment intuitiv, mintea noastra rationala se opune automat – “Nu cred ca este o idee prea buna” sau “Ce idee proasta!”-, respingandu-l.  Nu ar fi oare mai potrivit sa ne antrenam intelectul sa respecte, sa asculte si sa exprime vocea intuitiei?!

 

Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii