Coplesiti de dificultatile care ne depasesc, nu avem energia necesara sa ne angajam intr-un proces de schimbare. Refuzand sa facem fata adevarului nostru personal, incercam prin aceasta sa ne sustragem responsabilitatilor, fara a gasi forta de a scapa de problemele noastre. La fel ca alcolicii care persista in viciul lor, pentru ca refuza sa-si admita tulburarile. Absenta intelegerii de sine, respingerea reflexiei favorizeaza imobilismul si duc spre impas.

A te cunoaste bine pentru a te schimba in bine este una dintre cheile succesului in aceasta actiune care, altfel, risca sa esueze din cauza lipsei de luciditate. Daca fiecare problema isi are solutia ei, inseamna ca raspunsul este adesea ascuns in intrebare. Trebuie sa ti-o pui. Important este deci sa-ti pui intrebari si sa-ti descoperi punctele slabe, care daca nu sunt luate in considerare, iti strica viata. O noua perceptie asupra reactiilor tale te va ajuta sa construiesti ideea unei eliberari personale si, curand, sa te eliberezi.

Intocmirea unui bilant iti permite sa distingi lucrurile, sa faci un pas indarat si sa instalezi niste repere care traseaza o pista ce te va conduce in adancul eului tau. Astfel, constientizarea face posibila o repunere in discutie, in scurt timp, iti vei putea relativiza dificultatile in cunostinta de cauza. A descoperi, a-ti admite limitele inseamna a fi deja capabil sa le depasesti.

Mai mult decat atat, e nevoie sa-ti identifici punctele slabe nu doar pentru a le depasi mai usor, ci si pentru a le utiliza si a te servi de ele. Andra, care rosea din nimic, considera ca este un defect, dar daca asta  poate e sarmul ei?! A preluat initiativa si, cand simtea ca se inroseste, exclama cu un zambet larg ca “a luat foc”. Curand a rosit mai putin si cei din jur au declarat ca era atat de fermecatoare cand rosea! Ce consideri tu ca este defect poate fi interpretat de ceilalti ca fiind ceva fermecator, placut, special, deosebit.

A te cunoaste inseamna deopotriva a-ti descoperi calitatile si defectele, a-ti descoperi, de fapt, posibilitatile si a le exploata mai bine. A te pune in contact cu propriile resurse iti permite sa evoluezi.

Lipsa de incredere in sine implica numerosi factori si rezulta din combinarea si interactiunea lor. Explorand diferitele aspecte ale lipsei de incredere in sine putem evidentia caracteristicile, schitand un portret in care fiecare va putea, daca vrea, sa-si recunoasca: sentimentul de inferioritate, de descurajare, de rusine, de anxietate, de respingere, precum si restrictionarea vietii si renuntarea la sine.

Sentimentul de inferioritate

Este coloana vertebrala a lipsei de incredere in sine. El o genereaza si o hraneste. Sentimentul de inferioritate exista in fiecare dintre noi, dar in proportii diferite, se exprima diferit in functie de indivizi, uneori temporar, alteori permanent. Devenit excesiv, el invadeaza constiinta, se fixeaza in mod durabil si blocheaza realizarea proiectelor. Paralizeaza activitatea sub pretextul ineficacitatii oricarei intreprinderi si condamna la inactiune si la esec. Esti obsedat de propriile defecte, lipsuri si nu incetezi sa te ponegresti prin mici fraze asasine: “Nu sunt bun de nimic, nu voi reusi niciodata, sunt un incapabil”.

Aceasta autocritica permanenta este dublata de supraevaluarea celorlalti. Ei sunt asa cum tu nu vei fi niciodata. Ei sunt asa cum tu nu vei fi niciodata: frumosi, inteligenti, cultivati, amabili; au atuuri pe care tu nu le vei avea niciodata: reusita, noroc, prieteni, bani, o situatie buna.

Sentimentul de descurajare

A te judeca negativ inseamna sa consideri orice actiune personala ca fiind sortita esecului. In fata actiunii, esti invins, rationezi in termeni de esec potential si nu de reusita probabila. Esti incapabil sa evaluezi lucrurile, sa cantaresti avantajele si inconvenientele. Pentru tine nu pot exista decat dezavantaje. Orice realizare, orice angajament par asadar problematice. Schimbarea si responsabilitatea iti starnesc teama.

Tendinta de a exagera dificultatile potentiale antreneaza un sentiment constant de tensiune si nesiguranta. “S-o fac, sa n-o fac, sa ma duc, sa nu ma duc”. Pentru a completa tabloul, te temi de un semi-esec:” Daca am un esec partial, este la fel de grav ca si esecul total”, “ daca imi asum cel mai mic risc, este periculos, ma expun unui dezastru”. Asta explica de ce ai tendinta sa amani pe maine ce poti face azi, sau sa dai inapoi si sa renunti in fata celui mai marunt incident.

Sentimentul de rusine

Iti e rusine:

  • de temerile tale fata de realitate, de viata, de schimbare, esec, conflicte, reusita, fata de ceilalti, fata de judecata lor;
  • de aspectul tau fizic, tern, jalnic, ratat, oarecare, insignifiant, comun, execrabil;
  • de ideile tale stupide, mediocre, plicticoase, banale, simpliste;
  • de defectele tale, timiditate, nervozitate, susceptibilitate, disimulare, lene, neindemanare, ezitare, furii inabusite;
  • de emotivitatea ta , te inrosesti, plangi, tremuri, tresari, te balbai;
  • de comportamentul tau sters, stangaci, stanjenit, temator, timorat, las;
  • de viata ta mizerabila.

Iti e rusine si ca iti e rusine!

Rusinea provine din certitudinea ca esti la antipodul idealului propriu: “Nu voi fi niciodata acea fiinta perfecta la care am visat”. Ea se aplica la tot ceea ce n-am realizat si nu vom realiza vreodata, la tot ceea ce nu suntem si nu vom deveni niciodata. Acest sentiment se exprima deseori prin reprosuri ca nu esti asa cum trebuie, ca nu faci ce se cuvine si ca nici nu poti ajunge vreodata la asta.

Acest constant sentiment de vina este dublat de o extrema severitate fata de tine insuti, severitate invecinata cu dispretul. cele mai mici abateri sau neglijenta se transforma in greseli de neiertat.

Rusinea se transforma repede in vinovatie fata de ceilalti. Esti in acelasi timp judecator si acuzat intr-un tribunal, lipsit de un avocat care sa te apere.

Sentimentul de anxietate

Majoritatea situatiilor neprevazute cu care te confrunti au un punct comun: anxietatea pe care ti-o provoaca. Intra-adevar, ele implica o dubla amenintare: pe de o parte, pericolul, piedicile pe care le presimti, pe de alta parte, incapacitatea ta de a le stapani.

Daca luam in considerare numai aspectul negativ, efectele anxietatii se manifesta la mai multe niveluri, interactionand in permanenta:

  • la nivelul corpului, stare de rau, cu tahicardie, senzatie de sufocare, tensiuni musculare, voce tremuratoare, inrosire a pielii, gesturi sacadate;
  • la nivelul comportamentului, dezorganizare, cu aparitia conduitelor de evitare sau de inertie;
  • la nivelul gandurilor, confuzie, cu dificultate de a-ti aduna ideile, de a rationa, de a te concentra.

Iar ca o incoronare, pe plan emotional te simti iritabil, diminuat, epuizat.

Destabilizat de intensitatea reactiilor tale anxioase, poti chiar sa intri intr-o faza de epuizare. Eforturile indreptate in directie gresita, angoasa consuma o energie considerabila si iti ciuntesc rezistenta; ele actioneaza ca pe un motor prost reglat care face pene usor. In cele din urma, interiorizezi ideea ca este mai comod sa fugi de incercari si sa eviti responsabilitatile decat sa ti le asumi.

Sentimentul de respingere

Provine si in certitudinea ca nimic din tine nu atrage admiratia sau afectiunea, si se traduce prin frica de a fi judecat de altii. Cand nu nutresti iluzii despre propria-ti persoana, nu nutresti iluzii nici despre sentimentele celorlalti fata de tine. Te consideri prea putin vrednic de iubire, esti sigur ca ceilalti gandesc ca si tine in aceasta privinta. Astfel, ai tendinta sa te simti criticat sau respins cu usurinta. Orice fleac te raneste. Dezvolti o sensibilitate extrema la cea mai marunta remarca, pentru ca vine sa intareasca tot raul pe care il gandesti despre tine. Retii numai mesajele care iti confirma proasta parere pe care o ai despre tine. De cele mai multe ori te excluzi singur de la tot.

Sensibilitatea ta excesiva frizeaza susceptabilitatea, dar nu arati niciodata ceea ce simti, din teama de a nu fi ridicol. Asa ca porti o masca, joci un rol si suferi.

Restrictionarea modului de viata si renuntarea la propria persoana

Ti-e teama sa nu spui lucrurile nepotrivite si prostesti sau ca nu esti in stare sa raspunzi la o intrebare. Ca urmare, ocolesti activitatile sociale, profesionale sau amicale care presupun contacte importante cu alti oameni.

Ai tendinta sa te claustrezi intr-o rezerva prudenta si sa traiesti in imaginar care iti procura cateva satisfactii. De asemenea, esti mai degraba solitar, inchis in tine. Aceasta fuga de toti nu are darul sa amelioreze comunicarea, care devine din ce in ce mai greoaie si mai penibila. Iti doresti mai presus de orice sa ti se garanteze ca te comporti corect. Sa vrei sa fii iubit in acest fel te plaseaza intr-o situatie de dependenta. Joci un rol conform cu ceea ce crezi ca se asteapta de la tine, iti disimulezi lipsa de siguranta indaratul unor aparente surazatoare sau unor neutralitari binevoitoare. Dar dezacordul intre ceea ce arati si ceea ce simti persista. Inca o data, suferi.

Vom aborda tehnicile care iti vor permite schimbarea intr-un articol viitor.
/span

Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii