Influenţa lui A. H. Maslow s-a făcut simţită în două direcţii majore în domeniul sănătăţii. Prima a condus la aplicarea concretă a teoriilor sale în instituţiile medicale, iar cea de a doua a constat în explozia perspectivei holistice asupra sănătăţii. Există sute de studii care folosesc modelele lui Maslow în domeniul asistenţei medicale, medicinei, administraţiei spitaliceşti, educaţiei şi gerontologiei. Multe dintre aceste studii au introdus conceptul trebuinţelor superioare în instituţii precum spitalele, clinicile, spitalele de psihiatrie şi căminele de batrâni. Medicii, asistentele şi alţi specialişti din domeniul sănătăţii au început să ia în considerare o gamă mai largă de trebuinţe ale pacienţilor şi să încurajeze preocuparea mai personală faţă de acestea. Politica multor instituţii a reflectat această schimbare. De exemplu, medicii dintr-o clinică londoneză şi-au consolidat practica în jurul premisei că “sănătatea este mai puternică şi mai contagioasă decât boala” (Pioneer Health Center, 1971, citat în Duhl, L.J., “The Social Context of Health”, p. 42 în Hastings, Fadiman si Gordon, 1980). (Numeroasele trimiteri la Maslow din indexul revistelor medicale indică influenţa sa în aceste domenii.)

În ultimii ani, cuvântul holistic a fost folosit frecvent în legatură cu domeniul sănătăţii. “Pretutindeni, chiar şi în medicină, gândirea reducţionistă are ca rezultat compartimentarea fiinţei şi a experienţei umane în aspecte sau părţi care se pretează

la analiză sau intervenţie detaliate”. Scriind despre viitorul sistemului de sănătate din Statele Unite, Rick Carlson, relua convingerile lui Maslow: “Aceasta este una dintre premisele elementare ce stau la baza practicii medicale predominante. Deşi îşi are utilitatea sa, reprezintă totuşi o imagine extrem de limitată a fiinţei umane. Noua orientare către holism este ireversibilă, nu pentru că este impusă forţat medicinei [… ], ci pentru că această schimbare face parte dintr-o modificare mult mai vastă a perspectivei privind cine este şi ce este fiinţa umană.”

În domeniul sănătăţii există numeroase dovezi că abordările holistice au îmbunătăţit starea de bine şi, de asemenea, au dus la o atitudine de preocupare faţă de aspectele fizice, mentale şi spirituale ale pacientelor. Medicina holistică subliniază unicitatea genetică, biologică şi psihosocială a pacienţilor, ca şi importanţa adaptării tratamentului în funcţie de nevoile fiecărui individ (Gordon, 1980).

Vindecarea: Orice boală poate duce la transformare, pentru că ea poate provoca o schimbare bruscă a sistemului de valori, o iluminare. Mulţi oameni au început să-şi asume responsabilitatea pentru propria stare de bine. Cărţile de self-help despre dietă, nutriţie, exerciţii fizice şi reducerea stresului au devenit adevarate bestseller-uri. “Daca există ceva ce poate rezolva criza depersonalizării medicale şi a creşterii costurilor, aceasta este clasica schimbare maslowiană: tot mai mulţi oameni luptă împotriva unui mediu şi a unei societăţi patogene, asumându-şi responsabilitatea propriei sănătăţi.” (Leonard, 1983, p. 335)

Conştientizarea tot mai mare a efectelor stărilor mentale şi emoţionale asupra sănătăţii şi bolii, şi a rolului integral al pacientului ca participant activ în procesul de vindecare a dus la o varietate de tehnici menite să mobilizeze procesul natural de vindecare al individului. Între aceste tehnici se includ antrenamentul autogen (Lindemann, 1974), hipnoza (Crasilneck si Hall, 1975), meditaţia (Shapiro siWalsh, 1980) şi biofeedback-ul clinic (Pelletier, 1977). În cartea Freedom from Stress – A Holistic Approach (1981), Phil Nuernberger declară că persoanele aflate în procesul reactualizării sinelui nu creează acelaşi grad de stres ca alţii. În plus, ei suferă de mai puţine boli şi manifestă constant mai multă mulţumire faţă de viaţa lor. Totuşi, ei sunt orientaţi constant către realizări şi muncesc în aceleaşi condiţii de presiune ca toţi ceilalţi din societatea noastră. Tensiunea, îngrijorarea, anxietatea şi enervarea nu sunt ingrediente necesare pentru realizările şi performanţele lor. Aceşti oameni au învăţat să gestioneze stresul. Aplicaţiile perspectivei holistice au afectat toate etapele vieţii noastre, de la diferite abordări ale procesului naşterii, îmbatrânirii “sănătoase”. Credinţele noastre despre medicină se extind, incluzând numeroşii factori personali, familiali, sociali şi de mediu care promovează sănătatea, previn boala şi stimulează însănătoşirea. Pe masură ce ne asumăm mai multă responsabilitate faţă de propria sănătate, ne revendicăm capacitatea nu numai de a ne dezvolta şi de a ne schimba, ci şi de a ne vindeca.

Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii