Oare copiii te fac fericit?
Copiii insufletesc caminul si incalzesc inima parintilor. Au nevoie de noi. Cand sunt binedispusi ne privesc cu ochi luminosi. Posibilitatea de a le urmari zi de zi dezvoltarea e una dintre cele mai frumoase experiente. Multi parinti spun ca si-au gasit fericirea prin copiii lor.
Cu atat mai uimitoare sunt informatiile pe care ni le ofera cercetarea sociologica privind fericirea de a fi parinte. La intrebarea cat de fericita e relatia lor, cuplurile fara copii raspund pozitiv mai frecvent decat mamele si tatii. Patru studii independente efectuate in Europa si in America au obtinut acest rezultat.
Copiii atenueaza bucuria traita alaturi de partener. In decursul anilor, senzatia de multumire urmeaza o curba sinuoasa, desfasurata, in mod surprinzator, in paralel la mame si la tati. Fericirea cuplului scade in timpul graviditatii si atinge primul nivel minim atunci cand cel mai mare dintre copii incepe sa mearga de-a busilea. Ulterior, situatia se amelioreaza, dar numai pana cand primul copil ajunge la pubertate. Atunci starea de multumire a cuplului atinge cel mai scazut nivel. Se pare ca adolescentii sunt o povara mai mare pentru cuplu decat copiii mici. Fiii si fiicele aflate inainte de varsta scolara provoaca adesea parintilor epuizare fizica si insomnii, in timp ce adolescentii ii streseaza emotional pana la limita insuportabilului. Cand primul copil paraseste casa parinteasca, multumirea parintilor se apropie din nou de nivelul de dinaintea venirii copiilor pe lume. Tatal si mama trec in casnicie prin momente grele, dar nu extreme. In medie, multumirea parintilor ai caror copii sunt adolescenti scade cu circa 10{2cff7c644db9119eee720305f8076ea731684a73f7cf3c4a637eb4ffe03cc44c} fata de anii lor cei mai buni.
Ne fac copiii intr-adevar fericiti? Nu neaparat. Studiile avand ca scop sa gaseasca explicatia pentru rata crescanda a divorturilor nu au vizat multumirea in viata cotidiana, ci multumirea in casnicie. Cele doua sunt in realatie stransa, deoarece convietuirea cu partenerul are o mare influenta asupra starii de spirit generale; cu toate acestea nu sunt identice. Copiii ofera caldura emotionala si satisfactia ca este nevoie de tine; in plus, ei reprezinta o sursa de bucurie si diversitate, compensand astfel neplacerile pe care le aduc cuplurile.
Bucuria si stresul se completeaza reciproc. Copiii te fac si fericit, si nefericit, dar fericirea nu este opusul nefericirii. Din multe puncte de vedere, efectul global poate fi chiar pozitiv. Speranta de viata este in medie mai mica la adultii fara copii decat la parinti, desi acestia din urma sunt mult mai solicitati. Aceasta diferenta e deosebit de clara in segmentul de varsta cuprins intre 35 si 44 de ani. La aceasta varsta, numarul deceselor in randul mamelor sau al tatilor nu reprezinta nici jumatate din cel al deceselor in randul persoanelor fara copii, probabil si pentru ca parintii se expun la mai putine riscuri si sunt mai atenti cu sanatatea lor.
In general, stresul si bucuria par a se compensa. Un studiu german ajunge la concluzia ca parintii nu sunt nici mai fericiti, nici mai putin fericiti decat cuplurile fara copii. Acest rezultat devine important in contextul unor tehnici tot mai performate de medicina a reproducerii. Perechile care incearca din rasputeri sa aiba totusi un copil (ceea ce duce la neplaceri considerabile pentru femeie) ar trebui sa se intrebe daca asteptarile lor nu sunt exagerate.
Copiii nu au o influenta cuantificabila decat asupra fericirii in cuplu, inclinand balanta negativ – cu totul altfel decat spera majoritatea viitorilor parinti. Pentru ca povara nu este deosebit de mare, cuplurile stabile rezista si sunt gata sa si-o asume, deoarece un copil da sens si culoare vietii. Dar copiii sunt intotdeauna o proba a focului pentru cuplu. De aceea, nasterea unui copil nu salveaza neaparat o relatie cu probleme.