Predilectia pentru tragic
Fericirea si nefericirea sunt maestrii prin care ne educa natura. Indicatiile lor le simtim cel mai direct in situatiile elementare ale vietii. Lucrurile care ne mentin in viata ne fac placere: mancarea, bautura, sexul, prietenia. Iar placerea este cu atat mai mare cu cat, mai inainte, acestea ne-au lipsit. Prima inghititura de apa cand ne este sete are cel mai bun gust. Prin intermediul placerii , natura ne imbie sa facem ceea ce ne prieste cel mai mult.
Din motive biologice, acest control prin placere si neplacere trebuie sa tinda sa mentina organismul in stare optima de functionare. Iata de ce durerea depaseste in intensitate toate celelalte afecte. Semnalarea unei probleme nu trebuie ignorata; durerea ne va chinui pana cand vom face tot ce ne sta in puteri pentru corpul nostru – ba, de multe ori, din pacate, si dupa aceea.
In general resimtim emotiile negative mai intens decat pe cele pozitive, iar starea de neplacere se declanseaza oricum decat cea de placere. O melodrama ne impresioneaza cu usurinta; in schimb, un film amuzant ne face mai greu sa radem. Aceasta trasatura neplacuta a fiintei noastre o datoram biologiei. Atunci cand, intr-un experiment, subiectii vad imagini vesele si triste , ei reactioneaza mai puternic la cele din urma, asa cum se constata din interceptarea electroencefalogramei. Omul are o predilectie pentru tragic.
Aceasta situatie s-a dovedit folositoare de-a lungul evolutiei. Frica, tristetea si furia i-au determinat pe stramosii nostri sa dea uitarii orice prada, oricat de bogata, si sa se ascunda la auzul celui mai mic fosnet din tufis. Si astazi teama de risc este mai mare decat dorinta de a fi fericiti. Vestile proaste vor avea intotdeauna in ziare titluri mai mari decat cele bune. Iar pierderile ne dor mai mult decat ne bucura castigurile de aceeasi valoare.
Cu alte cuvinte, evitarea nefericirii are o prioritate mai mare pentru noi decat gasirea placerii, iar supararea si tristetea le simtim mai puternic decat bucuria. Aceasta mostenire a procesului de evolutie, atat de utila in situatii critice, explica numeroase tragedii mai mari sau mai mici. Nu trebuie sa ne gandim la drame cum este cea a lui Othello, a carui gelozie nebuna a fost atat de mare, incat a depasit dragostea si l-a impins sa o ucida pe Desdemona. O simpla neplacere de vacanta este suficienta: soarele straluceste , o briza usoara racoreste pielea, marea este minunata, iar mancarea buna; va intelegeti de minune cu persoana care va insoteste; dar, in mijlocul acestei idile, isi face aparitia o macara, care lucreaza de dimineata pana seara chiar in fata ferestrei dumneavoastra. E un aspect minor in comparatie cu bucuriile concediului, si totusi sunteti incapabil sa-l treceti cu vederea, iar enervarea risca sa va strice tot concediul. Iata cum programarea noastra evolutionista explica, printre altele, de ce, an de an, mii de turisti intenteaza procese firmelor turistice pentru o nimica toata.