Proasta dispozitie omoara materia cenusie
Atunci cand ne simtim amenintati, suntem mai atenti decat de obicei. Natura a facut in asa fel incat, in situatii critice sa putem reactiona la cel mai mic semn de pericol. Aceasta stare de excitabilitate este declansata de hormonii stresului, precum cortizonul, care circula in sange si in mod normal dispar de indata ce nu mai exista un motiv de teama.
In cazul unei depresii insa , hormonii de stres nu mai dispar. Tristetea este un stres de lunga durata. Orice remarca neatenta, orice maruntis sunt percepute ca niste catrastofe- si ca o noua dovada a rautatii lumii. In consecinta, sunt secretati inca mai multi hormoni de stres, ceea ce ne face si mai sensibili. Cercul vicios poate continua la nesfarsit, pana cand, in cazul unei depresii severe, ultimul refugiu este un pat intr-o camera intunecoasa.
Mai rau, daca tristetea dureaa prea mult, e afectata materia cenusie. Aceasta este descoperirea cea mai iritanta la care au ajuns specialistii. Pe langa faptul ca determina un dezechilibru al neurotransmitatorilor, depresiile afecteaza si conexiunile fixe dintre neuroni. nu se stie in ce masura mai pot fi reparate aceste distrugeri.
In aceste conditii, creierul isi pierde adaptabilitatea. Tristetea reprezinta o stare de incremenire: pe de o parte, dispare capacitatea de a face fata provocarilor vietii, pe de alta parte, se instaleaza melancolia.
Sunt diminuate atat sensibilitatea, cat si inteligenta si concentrarea. Testele au aratat ca oamenii depresivi rezolva mult mai greu decat cei sanatosi probleme simple, precum sortarea unor carti de joc. La inceputul unei perioade depresive, memoria de lucrueste afectata, hormonii de stres inhiba procesele gandirii.
Daca sunt neglijate, abilitatile dispar; nefolosite, conexiunile din creier regreseaza si ele. acelasi lucru se intampla in timpul unei depresii. Disperarea devine din ce in ce mai insuportabila, dar cele mai grave distrugeri sunt provocate de hormonii de stres care asalteaza creierul. Daca aceasta stare dureaza prea mult, consecintele vor fi foarte grave: celulele cenusii se atrofiaza. Capacitatea de lucru a creierului scade – spirala descendenta se pune in miscare.
Grazyna Rajkowska, psihiatru la Universitatea statului Mississippi, a constatat ca, in cazul oamenilor care au suferit de mai multe ori de depresie severa, anumiti neuroni ocupa cu o treime mai putin spatiu in lobul frontal ddecat este normal (Rajkowska, 2000). Si alte parti ale creierului pierd substanta cenusie atat de multa, incat intregi regiuni cerebrale se pot micsora. Acest lucrus-a observat la hipocampul pacientilor depresivi, hipocampul fiind necesar pentru stocarea amintirilor.
In mod normal, pentru a invata si pentru a stoca amintiri, neurornii cresc asemenea unor plante agatatoare, intinzand dendrite cu ajutorul carora iau contact cu alti neuroni. La depresivi, acest proces pare sa fi incremenit, ca vegetatia in timpul iernii.