Uneori, un termen este folosit, fără a înţelege pe deplin ceea ce este implicat de termen. Unele persoane pot folosi acelaşi termen, dar au sensuri diferite asociate cu conceptul. Acesta este deseori cazul atunci când se utilizează termenul psihologie holistică. Mai jos este o definire a psihologiei holistice în modul în care se foloseşte termenul.
Definire: Conceptul  filosofic de holism este diametral opus atomismului. Atomiştii erau de părere că orice întreg poate fi divizat şi analizat în părţile componente precum şi în relaţiile existente între aceste părţi componente. Holiştii afirmă că întregul este în realitate mult mai mult decât o simplă sumă a părţilor sale. Atomistul divide lucrurile pentru a le cunoaşte mai bine; holistul abordează lucrurile sau sistemele ca un agregat şi este de părere că putem să aflăm mai mult despre ele, „privite” din această perspectivă şi să înţelegem mult mai bine natura lor esenţială şi scopul lor.
Pentru a esentializa concepţia holistică,cuvintele lui, Lama Anagarika Govinda, sunt potrivit alese: “Nu cred în existenţa unei lumi exterioare independente sau separate în a cărei forţe dinamice,ne-am putea insera noi inşine. Lumea exterioară şi lumea interioară sunt pentru el doar două faţete ale aceleiaşi monezi, în care unitatea tuturor forţelor , evenimentelor, a tuturor formelor şi conştiinţelor precum şi a tuturor obiectelor este regăsită într-o reţea inseparabilă şi infinită , de relaţii mutual condiţionate.”
Un întreg este întotdeauna mai amplu decât suma părţilor sale. Acest lucru este valabil mai ales atunci când este vorba de organisme vii. Psihologia, o ramură a ştiinţei, se confruntă cu această dilemă. Psihologia este deseori limitată la studiul părţilor separate. Ştiinţa de multe ori încearcă să reducă sau să examineze părţile, în loc să priveasca la întreg ca obiect de studiu. Faptul că obiectul de studiu ştiinţific este întotdeauna mai mare decât o sumă a părţilor sale este deseori ignorat.
Este dificil să ţii cont de toţi factorii care influenţează comportamentul uman. Dacă am putea aborda toţi aceşti factori, perspectiva poate fi diferită având în vedere fenomenul în ansamblu. Psihologia Holistică încearcă să ia în considerare comportamentul uman în relaţia cu organismul ca un întreg. În această încercare, se încorporează alte discipline ştiinţifice (de exemplu, nutriţie, medicină, neuro-biologie, neuro-chimie).
Psihologia Holistică respinge punctul de vedere reducţionist despre condiţia umană. Psihologia Holistică acceptă ideea că întregul este mai mare decât suma părţilor sale. Teoretic există mulţi factori despre condiţia umană, care încă nu pot fi determinaţi cum influenţează comportamentele noastre (de exemplu, energiile subtile, componente ale spectrului electro-magnetic, credinţa). Acest fenomen merge dincolo de superstiţii şi poate avea un impact mai mare asupra comportamentului decât este în prezent ştiut de cele mai multe persoane în practica profesională, mediul academic şi de cercetare.
Psihoterapia ar fi potrivit să-şi aplice cunoştinţele, cu o minte deschisă, deschisă la posibilitatea de a dezvolta metode mai bune şi mai eficiente. Noi ar trebui să cercetăm, de asemenea, metode care sunt mai cuprinzătoare.
Pentru a spori eficacitatea şi caracterul exhaustiv, Psihologia Holistică combină cunoştinţe din ştiinţe ale sănătăţii, cum ar fi cele de nutriţie, medicină, psiho-imunologie, etc. Psihologia Holistică continuă dezvoltarea şi aplicarea metodelor “clasice” din psihologie, însă nu respinge descoperirile realizate de cercetarea ştiinţifică sau orice teorie, încorporând cu graţie aceste noi cunoştinţe în practică.
În prezent, progresul psihologiei este prea lent. Acesta este inhibat de părtinire, politică, protecţionism şi diseminarea de informaţii ineficientă. Se speră că prin acceptarea principiilor Psihologiei Holistice în cercetare şi practică, progresele imediate pot apărea prin îmbunătăţirea semnificativă a vieţii, calitatea existenţei în ansamblu şi starea omenirii.


Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii