[one_half]
[/one_half] [one_half_last] [fancy_list style=”triangle_arrow” variation=”red”]
    Există unele puncte comune ale noilor psihoterapii:

  • exprimarea liberă verbală şi corporală,
  • catharsis-ul (amplificarea emoţională),
  • trezirea conştiinţei dinamice,
  • integrarea,
  • schimbarea comportamentului pe care-l realizează,
  • existenţa unor tehnici comune: respiraţia, destinderea, relaxarea, semnificaţia „transferului” (mai complex atunci când se integrează şi corpul,)
  • conceptul „aici şi acum” (împrumutat de la Gestalt-terapie) care trece de la o stare la un „proces” în curs.
[/fancy_list] [/one_half_last]

Semnificaţia procesului schimbării

Modelul psihanalitic accentuat pe factorii care pot induce o schimbare la pacient prin asociaţii libere şi interpretare. Noile terapii (analiza bioenergetică, Gestalt terapia, abordarea lui Rogers) au pus în prim plan descărcarea emoţională, exprimarea trăirilor. Exprimarea trăirii implică sentimente, trăiri corporale, iar mobilizarea corporală este motorul procesului de schimbare.

În grupurile de dezvoltare se repetă acum şi aici componente preprogramate de mult timp, dar participantul nu este conştient de toate acestea. În grup se identifică de către terapeut, componentele inconştiente şi care sunt similare cu ale părinţilor, prietenilor, partenerilor etc.

„Acum si aici” se vede care este partea sa de responsabilitate în conflictele cu care se confruntă. Prin experimente şi exerciţii adecvate pacientul explorează comportamente alternative, mai favorabile pentru a aduce un bun raspuns nevoilor sale. Trezirea conştiinţei sale este emoţională şi comportamentală şi este esenţială în favorizarea procesului de exprimare. Implicarea corpului în terapie, fie individuală, fie de grup, amplifică procesul de exprimare. „Corpul nu minte” (Lawer) ceea ce înseamnă că el transmite emoţiile, sentimentele, reacţiile profunde ale persoanei, mai mult decât cuvintele, corpul scapă de sub controlul conştiinţei (cenzura). În acest mod implicarea corpului în terapie antrenează o activare a procesului de schimbare, deci, implicit al dezvoltării personale. Astfel se suprapune terapia propriu-zisă pe aspectul creşterii și dezvoltării personale. Vechile terapii aveau ca scop reducerea obstacolelor care stau în calea dezvoltării şi creează boala.

În general ele erau centrate pe boală şi sunt de tip individual.

Noile terapii sunt centrate pe schimbare şi viaţă – implică un nivel ridicat pentru dezvoltare personală, pentru atingerea maximului potenţial al oamenilor. Acestea sunt psihoterapii centrate pe OBIECTIVE şi performanţă şi mai puţin pe problemă.

[fblike layout=”button_count” show_faces=”true” action=”like” font=”arial” colorscheme=”light”]

Lasă un răspuns

Required fields are marked