Termenul este utilizat în psihanaliză pentru a desemna o formă de existenţă a subiectului distinctă de realitatea materială, în măsura în care este dominată de influenţa fantasmei* şi a dorinţei*. Din punct de vedere istoric, noţiunea este legată de abandonarea de către Freud a teoriei seducţiei* şi de elaborarea unei concepţii a aparatului psihic fondate pe primatul inconştientului.

In istoria clinicii psihanalitice, noţiunea de realitate psihică a făcut obiectul mai multor reinterpretări (datorate mai ales lui Melanie Klein şi Jacques Lacan) care în abordarea psihozelor* şi a relaţiei cu obiectul au condus la accentuarea importanţei acesteia în detrimentul realităţii materiale.

Germană: Psychische Realităt. Engleză: Psychical reality. Franceză: Realite psychique.

Sursa: Dicționar de Psihanaliză, Editura Trei, 2002

Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii