Resursele de care vom avea vreodata nevoie se afla in noi insine
Marea majoritate dintre noi dispunem de rezerve de calitati, insusiri si atitudini inca neexplorate, pe care nu am invatat sa le folosim si cu siguranta am intalnit cu totii, deseori oameni care, desi erau constienti ca sunt inzestrati cu o serie de abilitati pe care nu si le folosesc, pastrau tacerea in aceasta privinta, de teama ca ar fi parut aroganti sau plini de sine.
Oamenii cei mai independenti recunosc ca isi cauta si isi gasesc resursele in ei insisi.
Din clipa in care ne-am nascut, experimentam, invatam, ne maturizam si traim. Pe parcursul vietii noastre descoperim si dezvoltam un set urias de abordari unice, potrivite circumstantelor personale. Chiar daca ne folosim o anumita capacitate doar pentru o perioada scurta de timp, o vom pastra in banca de date a amintirilor noastre, asteptand sa fie eliberata si dezvoltata la urmatorul moment potrivit.
Cand ne confruntam cu o situatie in care ne dam seama ca avem nevoie de incredere pentru a ne folosi cunostiintele cu usurinta atunci ne putem cauta resursele interioare, insa intervine experienta care ne face sa ne indoim de aceasta capacitate a noastra.
Daca suntem convinsi ca in interiorul nostru vom gasi toate resursele de care avem nevoie, putem cauta pana ce vom gasi un moment in viata noastra sau un context in care am folosit acele resurse de care avem nevoie in prezent.
Punandu-ne intrebarea: “ Unde se afla resursa sau resursele de care avem nevoie (ar putea fi increderea in sine sau orice alta resursa)?”, inseamna ca am initiat procesul cautarii a ceea ce vrem si ne dorim cu adevarat.
Daca ne gandim (prin asociere) la un moment in care am avut acces la resursele dorite, efectul sau va fi ajungerea la aceste resurse in prezent.
De exemplu avem urmatoarea povestioara:
“A fost odata un vaduv care locuia impreuna cu cele doua fete ale sale. Fetele erau foarte curioase si inteligente si ii puneau mereu multe intrebari. Tatal lor, unora stia sa le raspunda, altora nu. Cum isi dorea sa le ofere cea mai buna educatie, intr-o zi si-a trimis fetele in vacanta cu un intelept. Acesta stia intotdeauna ce sa le raspunda la intebarile pe care ele le puneau. La un moment dat una dintre ele, a adus o vrabiuta pe care planuia sa o foloseasca pentru a-l insela pe intelept.
– Ce vei face? o intreba sora ei.
-O sa ascund vrabiuta in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e vie sau moarta. Daca va zice ca e moarta, imi voi deschide mainile si o voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e vie, o voi strange si o voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela.
Cele doua fete au mers la intelept care medita si l-au intrebat:
– Am aici o vrabiuta. Te rog, spune-mi inteleptule, e vie sau moarta?
Foarte calm, inteleptul surase si le zice:
-Depinde de tine… fiindca e in mainile tale!”
Noi suntem responsabili pentru ceea ce dobandim sau nu. Viata noastra e in mainile noastre, ca si vrabiuta. De noi depinde sa alegem ce vom face cu ea.
Crezand ca in noi insine se regasesc toate resursele de care vom avea vreodata nevoie, putem invata cum sa avem acces la orice resursa interioara (competenta, atitudine, convingere) de care vom avea nevoie pentru a dobandi ceea ce dorim si cum va fi viata noastra.