Rolul sexualitatii in trebuinta (nevrotica) de afectiune
Trebuinta nevrotica de afectiune, asa cum apare in viziunea lui Karen Horney, ia adesea forma unei frenezii sexuale sau a foamei insatiabile de placere sexuala. Daca trebuinta nevrotica de afectiune nu ar fi nimic altceva decat un fenomen sexual, asa cum spune Freud, nu am intelege diferitele probleme implicate de acest fapt, cum ar fi setea de posesiune, dragostea neconditionata, sentimentul de a fi respins. Este adevarat ca asemenea probleme au fost identificate si descrise in detaliu: gelozia, de exemplu, este raportata la rivalitatea dintre frati sau la complexul lui Oedip; dragostea neconditionata este raportata la erotismul oral; setea de posesiune este explicata ca erotism anal etc.
Expresia sexuala a trebuintei de afectiune depinde intr-o anumita masura de faptul daca ea este favorizata sau nu de circumstante exterioare. Aceasta depinde intrucatva de diferentele imprimate de civilizatie, de vitalitatea si de temperamentul sexual diferit. Depinde, in definitiv, de faptul daca viata sexuala a individului este satisfacatoare, pentru ca in caz contrar este mai probabil ca aceasta sa reactioneze in maniera sexuala decat cei care au o viata sexuala satisfacatoare.
Astfel la unii contactele cu ceilalti capata imediat, aproape compulsiv, o coloratura sexuala de o intensitate mai mare sau mai mica, in timp ce la altii excitabilitatea sexuala sau activitatile sexuale se mentin in cadrul unei sensibilitati si comportament normale. Se incadreaza in prima grupa barbatii si femeile care trec pe neobservate de la o relatie sexuala la alta. O cunoastere mai indeaproape a reactiilor lor ne arata ca ei se simt nesiguri, neprotejati si ca au un comportament cu totul straniu in cazul in care nu au asemenea relatii sau cand nu au perspectiva imediata de a le avea. Se incadreaza in aceeasi grupa, manifestand inca si mai multe inhibitii, barbatii si femeile care realmente au foarte putine relatii dar care creeaza o atmosfera erotica intre ei si ceilalti, chiar daca nu se simt atrasi in mod deosebit de acestia. In sfarsit, sunt pasibile de aceeasi incadrare persoanele cu accentuate inhibitii pe plan sexual, care totusi sunt lesne excitate si vad in mod compulsiv un potential partener sexual in orice barbat sau femeie. In acest din urma grup masturbarea compulsiva poate lua – nu in mod necesar – locul relatiilor sexuale.
Exista, in acest grup mari variatii in gradul de satisfactie fizica obtinuta. O trasatura comuna a indivizilor din acest grup, pe langa natura compulsiva a trebuintelor lor sexuale, este o evidenta lipsa de discriminare in alegerea partenerilor. Mai mult, apare discrepanta dintre dispozitia lor de a avea relatii sexuale, reale sau imaginare, si tulburarea profunda existenta in relatiile lor emotionale cu ceilalti, tulburare care este mai serioasa decat la individul mediu cu anxietate. Nu este vorba numai de faptul ca acesti indivizi nu pot crede in afectiune, ci de faptul ca sunt profund zguduiti – sau, in cazul barbatilor, se arata impotenti – daca li se ofera prilejul unei legaturi erotice. Ei pot fi constienti de propria lor atitudine defensiva sau pot fi inclinati sa-si blameze partenerii. In acest din urma caz sunt convinsi ca niciodata nu vor intalni o fata sau barbat demn de iubire.
Relatiile sexuale inseamna pentru ei nu numai eliberarea de tensiunile sexuale specifice, ci si singura cale de realizare a contactului uman. Daca un individ are convingerea ca pentru el obtinerea afectiunii este practic exclusa, atunci contactul fizic ii poate servi drept substitut pentru relatia afectiva. In acest caz sexualitatea este principala, daca nu cumva singura punte de contact cu ceilalti si de aceea capata o importanta excesiva si exclusiva.
La unii lipsa de discriminare se manifesta in ceea ce priveste sexul partenerului virtual; ei cauta in mod activ relatii cu ambele sexe sau se vor supune in mod pasiv ofertelor sexuale, indiferent de faptul ca acestea vin din partea unor persoane de sex opus sau de acelasi sex. Primul tip nu ne intereseaza aici, deoarece, cu toate ca in cazul lor tot sexualitatea este pusa in serviciul stabilirii contactului uman, dificil de obtinut pe alta cale, motivul predominant nu este atat trebuinta de afectiune cat straduinta de a-i cuceri sau, mai bine zis, de a-i subjuga pe ceilalti. Aceasta straduinta poate fi atat de imperativa incat distinctiile de sex sa devina relativ neimportante: atat barbatii cat si femeile trebuie supusi, pe plan sexual sau altcumva. Dar cei din grupa a doua, inclinati sa consimta la avansuri sexuale venite din partea ambelor sexe, sunt calauziti de o insatiabila trebuinta de afectiune, in special de teama de a nu-l pierde pe celalalt daca refuza solicitarea sexuala sau daca nu intrazneste sa se apere impotriva oricarei solicitari, fie ea indreptatita sau nu. Ei nu doresc sa-l piarda pe celalalt, intrucat contactul cu acesta este pentru dansii o amara trebuinta de afectiune.
Explicarea fenomenului relatiilor nediscriminatoare cu ambele sexe prin prisma bisexualitatii este(dupa parerea mea) o interpretare gresita. Nu exista in aceste cazuri semne ale unei inclinatii veritabile catre acelasi sex. Tendintele homosexuale aparente dispar de indata ce o legitima autoafirmare ia locul anxietatii, intocmai asa cum dispare si nediscriminarea cu privire la sexul opus.
In general, dupa cum “nu tot ce straluceste este aur”, tot asa “nu tot ce pare a fi sexualitate este sexualitate”. O mare parte din ceea ce pare sexualitate are, in realitate, foarte putin de-a face cu aceasta, ci este o expresie a dorintei de reasigurare. Daca nu luam in considerare lucrul acesta, suntem inclinati sa supraestimam rolul sexualitatii.
Individul ale carui trebuinte sexuale sunt exacerbate de presiunea anxietatii necunoscute este in mod naiv inclinat sa atrubuie temperamentului sau innascut intensitatea trebuintelor sale sexuale, ori faptului ca el nu tine seama de tabuurile conventionale.
Procedand astfel, ei comit aceeasi eroare ca si cei care isi supraestimeaza trebuinta de somn, imaginandu-si ca organismul lor cere zece ore de somn sau mai multe, pe cand in realitate trebuinta exagerata de somn poate fi determinata de diverse emotii refulate; somnul le serveste drept mijloc de a se retrage din toate conflictele. A manca, a bea, a dormi, a da curs impulsiilor sexuale, toate acestea constituie trebuinte vitale; intensitatea lor variaza nu numai in raport cu constitutia individului, ci si in raport cu multe alte conditii, cum sunt climatul, absenta sau prezenta altor satisfactii, absenta sau prezenta stimularilor dein exterior, gradul de efort depus in munca, conditii fizice existente. Dar toate aceste trebuinte pot de asemenea sa sporeasca datorata interventiei unor factori inconstienti.
Legatura dintre sexualitate si trebuinta de afectiune lumineaza problema abstinentei sexuale. Cat de bine poate fi suportata abstinenta sexuala depinde de civilizatie si de individ. In ceea ce priveste individul, aceasta depinde de mai multi factori psihici si fizici. Este lesne de inteles, insa, ca in cazul unui individ care are nevoie de sexualitate ca de un esapament pentru atenuarea anxietatii, acesta va fi cu totul incapabil sa suporte abstinenta, fie ea si de scurta durata.
Aceste consideratii ne conduc la unele reflectii asupra rolului sexualitatii in civilizatia noastra. Avem tendinta de a manifesta o anumita mandrie si satisfactie cu privire la atitudinea noastra liberala fata de sexualitate. Desigur ca a avut loc o schimbare in bine, de la epoca reginei Victoria incoace. Avem o mai mare libertate in relatiile sexuale si o mai mare capacitate de satisfactie.
In pofida schimbarii, totusi, ameliorarea nu a mers atat de departe pe cat s-ar putea gandi, deoarece o mare parte din activitatea sexuala este azi mai mult un esapament pentru tensiunile psihice decat impulsie sexuala veritabila si de aceea este de privit mai degraba ca un sedativ decat ca o placere sexuala autentica sau ca fericire