Scapa de inhibitii!
Personalitatea, acel ceva magnetic si misterios este usor de recunoscut, dar greu de definit, nefiind ceva dobandit din exterior, ci eliberat din interior.
Ceea ce numim personalitate este dovada sinelui individual, unic si creator, sau ceea ce poate fi numit exprimare libera si absoluta a adevaratului sine.
Acest adevarat sine din fiecare are o putere magnetica de atractie. Are un puternic impact si influenta asupra altora. Avem sentimentul ca suntem in legatura directa cu ceva real si fundamental si asta ne impresioneaza. Pe de alta parte, tot ceea ce este fals este displacut si detestat de toata lumea.
Nou nascutii sunt cel mai bun exemplu pentru dictonul psihologic: “fii tu insuti”. Ei nu au nicio jena in a se exprima, nu sunt inhibati. Nu exista superficialitate, falsitate sau ipocrizie. Limba lor se rezuma la sunete si gangureli dar isi exprima adevaratele sentimente.
Fiecare om are acel ceva misterios pe care-l numim personalitate.Cand spunem despre o persoana “ca are o personalitate puternica” prin asta intelegem ca si-a descatusat intregul potential interior creator si este in stare sa-si exprime adevaratul sine.
“Personalitatea nesatisfacatoare” si “cea inhibata” sunt unul si acelasi lucru. “Individul cu o personalitate nesatisfacatoare” nu reuseste sa-si exprime sinele creator interior. Cuvantul “inhibitie“ inseamna de fapt oprire, interzicere, retinere.
Persoalitatea inhibata si-a impus blocarea exprimarii adevaratului sine. Dintr-un modiv sau altul persoana se teme sa se exprime, sa fie ea insasi inchizandu-si adevaratul sine intr-o inchisoare interioara.
Simptomele inhibitiei sunt multe si numersoase: timiditate, ostilitate, autoinvinovatire, insomnie, nervozitate, iritabilitate si incapacitatea de a se adapta social. Frustrarea este caracteristica aproape tuturor zonelor si activitatilor personalitatii inhibate. Frustrarea de baza este esecul de a fi “el insusi” si de a se putea exprima cum vrea.
Principala cauza a inhibitiei este feedbackul negativ excesiv. Acesta este echivalent cu dezaprobarea. Feedbackul negativ iti spune “ai gresit – ai deviat de la traiectorie – trebuie sa-ti aplici o corectie pentru a te intoarce pe drumul cel bun”.
Scopul feedbackului negativ este sa modifice reactia si sa schimbe traiectoria actiunii in curs si nu sa opreasca totul.
Daca feedbackul functioneaza cum trebuie, persoana reactioneaza la “dezaprobare” suficient cat sa-si corecteze traiectoria, dar sa continuie sa se indrepte spre tinta propusa.
Totusi daca persoana este prea sensibila la feedbackul negativ, in loc sa se indrepte spre tinta se va opri pur si simplu, blocand intregul proces.
In aceasta directie feedbackul negativ spune intotdeauna “opreste ceea ce faci” sau “felul in care faci” – si “fa altceva”. Scopul sau este sa modifice reactia sau sa schimbe in vreun fel actiunea in desfasurarea – si nu sa o opreasca total. Feedbackul negativ nu spune “stai” – “punct!”. El zice “ceea ce faci e nepotrivit”, dar nu spune “e gresit sa faci orice”.
Si totusi atunci cand feedbackul este excesiv sau cand mecanismul nostru este prea sensibil la feedbackul negativ, rezultatul nu este o modificare de reactie, ci o totala inhibitie a reactiei.
Inhibitia si feedbackul negatv excesiv sunt unul si acelasi lucru. Cand reactionam exagerat la un feedback negativ sau la dezaprobare, este mai mult ca sigur ca vom ajunge la concluzia ca nu e bine sa vrem sa mergem mai departe.
Multi dintre noi ne facem vinovati de o asemenea concluzie nesabuita. Cand ne dam seama ca felul nostru de exprimare iese din traiectorie, neobservand semnul “gresit”, ajungem la concluzia ca exprimarea in sine este gresita sau ca reusita nu este ceva benefic pentru noi.
Iata cateva exercitii care va pot ajuta sa scapati de inhibitii:
- Nu va intrebati dinainte “ce veti spune”. Deschideti gura si spuneti. Improvizati pe parcurs.
- Nu va mai dezaprobati. Persoanele inhibate se analizeaza autocritic permanent. Dupa fiecare actiune in parte, oricat de simpla, ele isi spun: “Ma intreb daca am procedat bine.” Dupa ce isi aduna curajul sa spuna ceva, isi zic: “Poate era mai bine sa tac. Daca sunt inteles gresit?” Nu va mai chinuiti in felul asta. Autocritica si autonaliza sunt bune in sine si utile in anumite situatii. Dar nu ca si solutie permanenta. Asa ca aveti grija cu autocritica. Puneti-i capat urgent.
- Faceti-va obiceiul sa vorbiti mai tare. Persoanele inhibate sunt recunoscute ca fiind persoane care vorbesc intotdeauna foarte incet. Ridicati volumul vocii. Nu e nevoie sa tipati la oameni sau sa folositi un ton furios, ci doar sa vorbiti mai tare decat de obicei.
- Cand ceilalti va sunt pe plac, spuneti-le asta. Persoanele inhibate se tem sa-si exprime sentimentele “pozitive”, cat si cele “negative”. Cand isi exprima iubirea, se tem sa nu fie catalogati drept sentimentali. Cand isi exprima prietenia, se tem sa nu fie catalogati lingusitori. Cand fac complimente, se tem sa nu fie etichetati drept superficiali. Ignorati toate aceste semnale de feedback negativ. Faceti complimente la cel putin trei persoane pe zi. Daca va place de cineva, ce poarta cineva sau ce spune cineva – spuneti-i!
Este important sa va exprimati adevarata personalitate indiferent de situatie.
Alege sa-ti descatusezi personalitatea si bucura-te de beneficiile acestei schimbari.
Cum putem deosebi/separa orgoliul si mandria de sine de ceea ce ne dorim noi intr-adevar? Cum am putea vedea ce este bine pt noi? Din moment ce suntem atat de dualisti, prin urmare gandim contradictoriu cu dorintele noastre ( de multe ori), cum am putea face in asa fel incat sa fim impacati cu noi insine? Cum am putea stii/ghici/ dorintele noastre cele mai ascunse? Este posibil sa nu stim ceea ce ne dorim cu adevarat sau chiar daca ghicim sau stim, sa dam gres? Din diferente considerente .. care noua ni se par corecte dar cealalta persoana poate are alta opinie, cum am putea ghici ceea ce doreste partenerul/ prietenul/partenera/prietena? Scapa de inhibitii.. intrebarea este : cine zice ca asa e bine? cine ne da garantia ca, odata scapati de aceste inhibitii nu vom suferi? Ori de asta fug cei mai multi oameni, de suferinta. De fapt inhibitiile te opresc sa te faci de ras, acel ceva care sinele tau considera ca te apara de suferinta… si atunci cum ai putea sa le ignori? Cum inveti sa fii congruent cu tine insuti? Aici intervine psihologul si sa dea Domnul sa fie unul bun, asa cum esti tu. Vine un moment cand scapi de inhibitii dar s-ar putea sa fie un moment pt care il regreti toata viata. Atunci..ne ramane sa alegem.. cuvintele, momentul, comportamentul si hotararea de a spune ce avem pe suflet..
In momentul cand am ales, ne asumam si raspunderea. De a merge mai departe, de a fi fericiti sau de a fi nefericiti.. Iata de ce, pt mine, a scapa de inhibitii, semnifica ceva f sensibil.. ceva care e bine sa stii sa-l faci si cand sa alegi momentul potrivit. Altfel, scapi de inhibitii aiurea si e posibil sa ramai cu traume pt tot restul vietii. E doar o parere personala.
Daniela Hagiu says: „Scapa de inhibitii.. intrebarea este : cine zice ca asa e bine? cine ne da garantia ca, odata scapati de aceste inhibitii nu vom suferi?”
Cine? Tu esti in masura sa alegi ceea ce crezi ca este bine si ce este rau….sau cat de potrivit este intr-o anumita situatia ceea ce credeai ca este bine sau rau… ti-am rapuns printr-un articol la anumite intrebari… http://psiholistic.ro/blog/2011/03/spontaneitatea-lipsa-inhibitiilor/
Astept parerea ta! 🙂