Seductie, farmec si magie in relatii – (partea 3)
Poti seduce prin toate mijloacele
Toate acestea ne fac sa ne interesam de mijloacele care pot fi aplicate pentru a seduce. Sa mai amintim o data principiile esentiale: pentru a seduce, trebuie sa pui in functiune mecanisme de identifiare, sa incetezi sa il mai intelegi pe celalalt si, mai mult inca, sa incetezi sa te faci de inteles in ochii lui. In acest scop, orice e bun: violenta, care pune imediat capat empatiei sau la fel de bine hinpnoza si fascinarea. Mai ramane atunci sa fluturi o momeala dezirabila, care va fermeca prada, incantata ca e abatuta de la ea insasi si de la ceea ce o ocupa de obicei. O momeala buna este ceea ce doreste prada si, tocmai fiindca o doreste, ea isi aduce propria contributie pentru a-l ajuta pe seducator sa o confectioneze. In sfarsit, sa reamintim ca seductia nu se conjuga decat la prezent, si la modul totul sau nimic: esti sedus sau nu, sau nu mai esti. Dar ceea ce a mers o data poate la fel de bine sa mearga din nou…
Pentru a seduce, trebuie deci sa il agresezi pe celalalt. Dar utilizarea violentei fizice este demodata. In secolul XII, Raimbaut d’Orange putea recomanda, pentru cucerirea unei femei, sa i se dea lovituri de pumn in nas, deoarece dupa parerea lui, asta le placea. Nu avem nici un motiv sa nu il credem pe Raimbaut d’Orange, care stia cu siguranta ce spune. Doamnele cu care aveam de-a face cadeau toate sub vraja lui, desi fara sa aprecieze neaparat procedeul. S-a vazut de altfel cu sindromul Stockholm ca rapirea poate sa se dovedeasca un mijloc de seductie eficace chiar si astazi.
Cu toate acestea, nu il recomand. Chiar si niste violente simulate nu sunt recomandabile. Ceea ce stanjeneste, fara indoiala, este ca relatia de seductie este inegalitara prin natura ei: desigur, oamenii prudenti nu se lasa sedusi decat de cei pe care stiu ca-i pot seduce sau pe care i-au sedus deja, dar exista intotdeauna, la un moment dat, si chiar daca permutam la cerere, un seducator si un sedus. Relatia empatica, ocazia unei impartasiri a sentimentelor si a punctelor de vedere, nu prezinta acest inconvenient: ne putem situa intr-o relatie de egalitate.
Violentele simulate, care le permiteau barbatilor sa se pretinda, pret de o clipa, drept Raimbaut d’Orange si femeilor sa se creada violate, mai erau folosite nu cu mult timp in urma. „Nu, nu!”, exclamau femeile, nu prea tare totusi ca sa nu-i alarmeze pe vecini. „Ba da, ba da”, raspundeau amantii lor, zambind frumos.
Sa te prestezi unui asemenea joc a devenit unul dintre cele mai riscante. Caci chiar si atunci cand cei doi protagonisti se distreaza ca niste nebuni, nimic nu garanteaza ca, o clipa mai tarziu, dezmeticiti, nu vor analiza evenimentele intr-un mod total diferit.
De fapt, ce sa credem? Ca sa raspundem la metafora mea construita pornind de la creierul etajat a lui Maclean, totul se petrece ca si cum partile cele mai arhaice ale creierului si neocortexul ar descrie cele intamplate fiecare in felul sau. In privinta creierului arhaic, ele ar putea fi descrise in felul urmator: am sedus-o si ea nu a spus nu, ba dimpotriva, din moment ce s-a lasat cu placere, spune seducatorul. Violenta dorintei lui m-a facut sa-mi pierd capul, spune sedusa. Sau la fel de bine, permutand sexele: ea m-a sedus impotriva vointei mele, tradatoarea, dar cum era sa-i rezist si de ce sa-i port pica?
Exista deci violente simulate, menite sa trezeasca fantasme desigur incorecte politic, dar foarte amuzante, si violente reale, abuzuri de pe pozitie dominanta, manipulari perverse. Si de acum distinctiile se stabilesc in cadrul justitiei.
Din fericire, exista destule alte mijloace de a seduce, mai subtile, care permit continuarea fara greutate a relatiei printr-una empatica daca nu a aparut saturatia, temporara, dupa cum se spera, fata de relatia de seductie.
Vom incepe prin a ne ocupa de infatisarea fizica. Produsele cosmetice sunt de altfel mai mult niste produse de seductie. Si o buna parte din garderoba feminina pare sa serveasca mai mult pentru seductie decat pentru protejarea de frig. Bijuteriile, pearcing-urile, si alte inscriptii corporale? Unii au nevoie de ele pentru a afirma o apartenenta, si in definitiv pentru a se simti existand. Dar totodata, ce mijloc minunat de a focaliza atentia!
Nu frumusetea e cea care se duce cu adevarat, ci punerea ei in scena. Nu lipsa de frumusete e cea care impiedica seductia, ci absenta punerii ei in scena. Ce poate fi mai putin seducator decat o femeie obeza? Isi zic destule femei obeze. Dar gresesc: de cand unele dintre ele s-au reunit in asociatii si-au dat seama ca starneau la multi barbati o fascinatie de care nu era greu sa profite. Cum miscarea s-a nascut un SUA acesti barbati au primit numele de „fat admirors”, sau FA pentru cunoscatori. Dar si in acest caz, sindromul lui Growcho Marx strica deseori distractia: vreau sa fiu iubita pentru ce sunt, nu pentru greutatea mea, striga unele dintre ele. Vreau sa fiu iubita, dar nu de cei care ma iubesc. Viata e destul de complicata…
Ce altceva se poate face decat sa-ti pui in scena fizicul? Sa-l hipnotizezi pe celalalt privindu-l in adancul ochilor. Atentie insa: nu toate privirile ucid! Doar cele care sunt indescifrabile, deoarece constituie niste oglinzi perfecte, sunt cu adevarat periculoase: celalalt nu intelege nimic, nu vede decat reflexul propriei sale dorinte. Fara indoiala ca in asta consta povestea Meduzei: nu trebuia sa privesti acea Gorgona in ochi fiindca descopereai propriile tale dorinte si ramaneai impietrit.
Odinioara, doamnele frumoase din Venetia isi dilatau pupilele cu ajutorul catorva picaturi de bella donna, pentru a se face belle donne, adica „femei frumoase”. Ele aveau atunci o privire tulbure si care vrajea, absenta, o privire in care nu puteai citi nimic. Nimic nu e mai seducator decat faptul de a te simti privit cu insistenta si de a nu intelege nimic din acea privire, de a nu-i putea descifra intentia. In aceasta privire deopotriva goala si apasatoare, aceasta privire care ucide, poti proiecta ideile pe care le vrei si, de ce nu, propriile tale dorinte si fantasme, pe care i le atribui celuilalt. Unele persoane prea mioape o stiu bine si nu isi pun nici ochelari, nici lentile de contact pentru a te putea privi fara sa te vada si a deveni niste Gorgone. Sa vezi sau sa seduci, trebuie sa alegi…
Contrarul privirii care ucide e privirea scrutatoare, otelita, care-ti permite sa-l intelegi pe celalalt, sa-i ghicesti intentiile. Pupila este atunci ingusta, contractata. Aceasta privire este un scalpel investigator in slujba logicii si a rationalitatii. Nu le poti face pe toate deodata…
Pentru a seduce sa nu neglijam mirosul: fluturii masculini, capturati de feromonii femelelor vin de la distante mari. Cand ajung in apropierea frumoaselor, ei secreta la randul lor un alt hormon, afrodisiac, care o face pe femela sa ia hotararea de a se cupla. Parfumurile isi produc efectul fara sa fie nevoie sa fii constient: cand pulverizezi putin androstenon pe un scaun dintr-o sala de asteptare a unui dentist femeile se asaza mai des pe el, in timp ce barbatii se instaleaza pe altul, fara ca vreunul dintre ei sa poata explica de ce. Pur si simplu scaunul acela li se paruse atragatoar sau respingator. De ce ne miram? Simtim cu bulbii olfactivi si nu exista o parte a creierului care sa fie mai arhaica…
Nu e de ajuns? Duceti-va viitoarea cucerire intr-un local de noapte care este o masina de pregatire in vederea unei seductii: deoarece sunetele ritmate, muzica repetitiva si care vrajeste, basurile puternice pe care le simti in sale, imaginile colorate, caleidoscopice, pe un fond intunecat sunt un mijloc ideal de a impiedica orice distantare, de a aboli orice spirit critic. Nu mai trebuie atunci decat sa va fluturati momeala intr-o lumina stroboscopica. Ar fi culmea sa nu mearga. Sau mai curand va fi prapad daca merge.
Localurile de noapte au un inconvenient: pe langa faptul ca e destul de greu sa arunci priviri care sa ucida, avand in vedere lipsa de lumina, nu te poti auzi, avand in vedere numarul de decibeli. Cum sa mai canti atunci, sa reciti poeme si sa spui povesti frumoase? Povesti fara sfarsit, circulare sau, si mai bine, spiralate, care nu au nevoie sa fie adevarate ca sa vrajeasca, sa il ia in posesie pe celalalt.
Sahriyar, regele Persiei, se temea de femeile necredincioase. Patit cu sotia lui, dar nevrand sa renunte la placerile sexului si fiind totodata un om moral, el hotaraste sa se casatoreasca in fiecare zi cu una dintre supusele lui si sa o decapiteze imediat dupa noaptea nuntii. Fiica vizirului, Seherezada, se ofera, dar ea este mult mai putin sinucigasa decat pare: in zori, Seherezada ii spune surorii sale mai mici Dinarzade o poveste frumoasa… fara a-si da osteneala sa o termine. Regele asculta, bineinteles, si cum e tinut cu rasuflarea la gura, asteapta pana a doua zi pentru a afla sfaritul acestor povesti care se inlantuie la nesfarsit, durand o mie si una de nopti.
Seherezada cunoaste toate tertipurile meseriei: ea stie sa vorbeasca cu un glas care vrajeste, sa varieze placerile trecand de la proza la poezie, sa cante si sa danseze. Ea mai stie sa pastreze treaza atentia variind povestile, care merg de la aventurile lui Ali-Baba si ale celor patruzeci de hoti la cea a lui Sindbad marinarul, trecand prin Aladin si lampa sa fermecata. Povestile se inlantuie una de cealalta, in mod concentric, hipnotic. In ele e magie, ba chiar science-fiction, de exemplu calatoriile in timp in intampinarea arhanghelilor ordonatori ai universului, e si sange, lacrimi, asasinate, povesti de familie si de incest, epopei razboinice, si cate si mai cate…
Dar inainte de toate, Seherezada stie ca daca vrei sa fascinezi, sa vrajesti, sa seduci nu trebuie sa explici nimic: psihologia se situeaza iremediabil alaturi de empatie si ucide seductia. Ea stie sa se margineasca la a descrie dorinte si comportamentele care decurg din ele, ferindu-se sa evoce sentimente precum angoasa sau culpabilitatea si, cu atat mai putin valori morale. Drept urmare, in acest univers decortificat, totul e simplu: te indragostesti de la prima vedere, fara probleme, te bati ca sa obtii ce doresti, apoi te bucuri de ce ai obtinut, pur si simplu.
Sahriyar Dinarzade si noi insine nu ne punem asadar niciodata in locul personajelor, noi le contemplam, fascinati. Ce noroc au ca nu sunt impovarate de acel blestem numit empatie, ne zicem noi atunci. Evident, in aceeasi seara, mai vrem sa le ascultam. Iarasi si iarasi…
Credintele limitative
In ciuda tuturor bunelor sfaturi de seductie din revistele feminine, dar si masculine, a seduce ridica probleme. Avem dreptul sa o facem, oare chiar asa trebuie sa procedam cu ceilalti si cum sa facem ca sa reusim? La baza tuturor necazurilor se afla o serie de credinte irationale legate de seductie pe care le vom reconsidera in prezent.
Prima credinta se refera la natura insasi a seductiei si se poate enunta in felul urmator: seductia este un proces automat si spontan. Oamenii de buna credinta recomanda sa te porti pe cat de firesc cu putinta, sa nu joci teatru, sa nu minti, sa fii cu adevarat tu insuti, sperand ca aceasta va fi de ajuns pentru a starni interesul celuilalt.
Ar trebui deci sa ne aratam simpatici, deschisi si loiali, sa ne interesam sincer de celalalt, de ceea ce este el in profunzimea lui si sa asteptam cu rabdare ca el sa faca la fel. Oricum, daca asta nu este suficient, nu am prea avea ce regreta: acest celalalt nu era cel potrivit, asta-i tot.
Fondul problemei este ca se crede ca a fi seducator e bine dar a incerca sa seduci e rau, deoarece asta duce la a-l insela pe celalalt in privinta adevaratei tale firi. In aceasta optica, esti seducator, te nasti seducator, sau daca nu e cazul, nu e mare lucru de facut, nu se pune problema de a uza de artificii pentru a-ti ameliora fizicul sau cel putin nu trebuie sa abuzezi de ele, deoarece e vorba de minciuni: daca seduci prin artificii, inselandu-l pe celalalt in ce te priveste, atunci relatia care rezulta va fi falsificata si neautentica.
Astfel incat ajungem sa credem ca persoanele frumoase de la natura seduc automat; si ca persoanele urate sau mai putin frumoase nu pot seduce orice ar face.
Iata niste idei deprimante si nu doar pentru oamenii dizgratiati de natura. Fiindca, oricum, cine e indeajuns de frumos sau de frumoasa?
Ce pacat e sa vezi lucrurile asa, deoarece risti sa astepti mult refuzand sa intri in scena pentru a-i amagi pe cei care te plac!
A seduce este o actiune care deranjeaza si care consta in a captiva, a captura, a-l tine pe celalalt in puterea ta.
Dar atunci, a seduce nu prea e ceva simpatic, vor spune unii. Ar avea dreptate: a seduce este un act radical diferit de ceea ce intemeiaza simpatia, care este o contagiune emotionala, si de aceea ce intemeiaza empatia, care este intelegere a sentimentelor si a punctelor de vedere ale celuilalt.
Relatia empatica duce la obligatii, care tes relatii sociale. Acest mod de comunicare duce la relatii amicale, care te angajeaza in timp.
In timp ce empatia este un proces sofisticat, seducerea corespunde unui mod de comunicare arhaic, aceasta latura primitiva nu e lipsita de farmec: este vorba inainte de toate de un joc instantaneu, de o sursa de placere, instabila pentru a face sa se nasca dorinta si a permite, eventual, raporturi sexuale. Cand seduci, nu cauti sa fii inteles, si cand doi oameni se seduc reciproc, ei nu se inteleg. In clipa anume cand doi oameni comunica prin intermediul seductiei, ei nu pot fi prieteni, dar au o sansa de a fi amanti… chiar daca vor redeveni prieteni cateva clipe mai tarziu. Oricum, exercitiul acestor legaturi de fascinatie nu este lipsit de placere.
Moralistii mai pretind ca dorinta de a seduce nu e nimic altceva decat manifestarea unei dezordini mentale, o forma de isterie, adica o incapacitate de a-l iubi cu adevarat pe celalalt, fara indoiala ca din pricina prea marii atentii pe care ti-o acorzi tie insuti. Daca cumva este vorba de o dezordine si mai grava, de ordinul perversiunii, care consta in a nu vedea in ceilalti decat niste obiecte menite satisfacerii propriilor tale placeri.
De aici si pana la a gandi ca a seduce inseamna a-l manipula pe celalalt, iar a te lasa sedus inseamna sa fii manipulat, nu mai e decat un pas. Dar manipularea nu este efectiva decat cand seductia nu e reciproca. Sa te lasi sedus nu e un semn de slabiciune ci o placere care prezinta avantajul de a te face seducator. Acesta este elementul prin care seductia e o forma de comunicare!