Si daca il/o mai iubesc?
De ce tinem atat de mult sa incercam sa-l/s-o revedem? Sa vezi peste tot sosii ale fostului iubit e ca si cum ai visa la el: e un mod de a realiza o dorinta inconstienta, cea de a reveni inapoi, adica inainte de ruptura. Locul lui e atat de mare in inima noastra, incat imaginea sa ne invadeaza campul vizual!
Inchipuiti-va insa numai ce s-ar intampla daca l-ati intalni chiar pe el si nu un strain? Ar putea sa va respinga din nou. Chiar vrei sa retraiti scena rupturii? Ce rost are sa va faceti singuri rau? Sau, ceea ce poate ca sperati, sub socul surprizei, sa cada din nou in mrejele voastre. Dar e mai probabil sa fie furios pe dumneavoastra si sa va acuze ca nu il lasati in pace!
S-ar mai putea si ca el (sau ea) sa nu fie singur(a): aveti nevoie sa-l (s-o) vedeti cu noua(noul) lui iubita(iubit) ca sa va convingeti ca povestea voastra s-a sfarsit?
Se mai poate si ca sa fiti gata sa suferiti de tot ce tocmai am enumerat, atat de mult v-ati bucura sa il vedeti in carne si oase. Un sfat: nu va stricati amintirile starnind furia sau dispretul “fostului”! Sa distrugeti imaginea idealizata a barbatului sau a femeii pe care il(o) iubiti nu va va ajuta sa depasiti suferinta despartirii!
Nu e usor sa admiteti ca fiinta iubita v-a exclus din viata ei. Dar nu are niciun rost sa fortati pe cineva sa urmeze o cale nedorita: daca fostul partener s-a despartit de voi, daca durerea pe care o simtiti nu a putut impiedica despartirea, hazardul nu va lipi cioburile la loc.
Poate ca intr-adevar, intr-o zi, maturizandu-va amandoi, veti fi in stare sa retraiti impreuna o poveste de dragoste. Dar, deocamdata, trebuie sa va resemnati si sa va continuati viata fara el (ea). In timp ce “alergati” dupa sosiile lui, iluzia de a-l intalni peste tot pe fostul iubit sau fosta iubita va persista. Solutia este deci, intr-o prima etapa, sa acceptati sa-l sau s-o “vedeti” sporadic, dar sa faceti ca si cum asta nu v-ar mai privi, si sa nu-l/n-o mai urmariti. In ziua cand va veti hotara, in ciuda suferintei firesti, sa treceti la altceva ,veti inceta sa-l sau s-o mai vedeti pretutindeni.
Si daca il/o mai iubesc?
Totusi dupa ce l-am parasit, putem sa ne indragostim din nou de acelasi partener? Cum sa ne ferim cuplul de greselile comise in trecut? Si daca ruptura nu e decat o deriva a raporturilor de forta? Acestea sunt intrebarile pe care ajungem sa ni le punem, fatalmente, dupa o despartire.
Imi amintesc de lucrurile pe care mi le spunea cel mai bun prieten, acum cinci ani, cand s-a despartit, si pe care de atunci incoace le-am mai auzit frecvent:
“Imi amintesc de ziua cand mi-am dat seama clar ca vreau sa ma despart de sotia mea. Fiindca nu o mai iubeam! Si ea? Nici ea nu ma mai iubea, din cate mi se parea! Aveam atatea lucruri pe care sa ni le reprosam, si atat de putina indulgenta unul fata de celalalt! De fata cu mine, la petrecerile date de prieteni comuni, a inceput sa evoce franturi din viata noastra comuna. Pentru ea, ca si pentru mine, amintirile acestea erau atat de placute! Am intalnit, eu, alte femei, ea, alti barbati, dar intotdeauna aparea intre noi aceasta afectiune complice pe care o crezusem disparuta! Astazi, ma intreb ce cautam eu cu celelalte femei si, mai ales, ce anume a motivat despartirea noastra: am uitat sau, mai curand, ce imi amintesc nu pare sa aiba niciun fel de gravitate! Acum, ca ranchiuna s-a estompat, sunt gata sa reincep cu ea o relatie. Sunt sigur ca dragostea noastra poate sa reinvie. Cum sa fac sa nu se repete totul exact ca inainte, cum sa traiesc cu ea o noua dragoste?”
Este evident ca el nu incetase sa-si iubeasca sotia, si ca ea il iubea la randul ei. Dar contingentele vietii i-au facut sa se descopere reciproc mai putin straluciti decat crezusera. Ce poate fi mai greu decat sa inveti sa traiesti cu imperfectiunea celuilalt? Oricat de surprinzator ar putea parea, deseori suntem atrasi de cineva din aceleasi motive pentru care, ulterior, il parasim!
Astfel, de exemplu, daca ii iubim talentul de a improviza, poate ca intr-o buna zi vom detesta incapacitatea sa de a face proiecte exacte! Dimpotriva, daca eram initial linistiti de simplul organizatoric al partenerului, ulterior vom regreta absenta lui de fantezie…
De indata ce am luat distanta unul fata de celalalt am uitat insuficientele fiecaruia, preferand momentele importante ale relatiei: ceea ce inseamna ca ruptura nu era cauzata de o incompabilitate reciproca.
Daca urmeaza sa retraiti impreuna noua dragoste, acceptati compromisurile, detectand ceea ce nu este fundamental in diferendele voastre; asta nu inseamna ca unul din membrii cuplului trebuie sa cedeze si sa accepte totul mereu, fiindca asta ar insemna sa admita superioritatea celuilalt. Or, poate ca ati incetat sa va iubiti tocmai fiindca intre voi s-au instaurat relatii de putere; era mai important pentru fiecare sa fie cel mai puternic, decat sa aplanati conflictele. De fapt, miza era dominarea celuilalt.
Despartindu-va, v-ati maturizat; acum va dati seama lesne ca, cedand, favorizati implinirea relatiei. Fiindca o poveste de dragoste nu este in niciun caz punere sub tutela aunuia de catre celalalt!