Starea de scufundare
Vechii greci vedeau in extaz un dar ceresc; multe dintre culturile antice ale Orientului impartaseau aceeasi viziune. Toate religiile si-au creat in consecinta tehnici care sa permita atingerea acestei stari. Metodele descoperite astfel se bazau pe mecanismele care functioneaza in cazul placerii produse de o concentrare intensa. Meditatia, de exemplu, reprezinta o forma de perceptie selectiva cu ajutorul careia practicantii pot ajunge sa uite de sine si sa devina euforici.
Calugarul zen isi controleaza respiratia, yoghinul recita formulele repetitive ale unei mantre, crestinul se adanceste in rugaciune- in toate cazurile, cel care mediteaza se concentreaza asupra unui lucru relativ simplu. In felul acesta, isi mentine creierul ocupat si il impiedica sa se intoarca la grijile cotidiene, ceea ce linisteste spiritul si relaxeaza corpul.
Meditatia are efecte masurabile, dupa cum au demonstrat acum trei decenii neurologii Robert Benson si Herbert Wallace de la Universitatea Harvard. De atunci, multe alte studii au confirmat concluzia lor. Cand mintea se linisteste, muschii se destind, activitatea electrica a creierului intra in ritmul lent caracteristic undelor alfa; pulsul, consumul de oxigen si tensiunea arteriala scad. Totodata, in sange circula mai putini hormoni de stres, si asa se explica faptul ca meditatia, practicata in mod regulat, intareste sistemul imunitar. Intregul organism intra intr-o stare mai echilibrata, pe care creierul o intercepteaza drept lipsita de anxietate, relaxata, placuta (Wallace si Benson, 1972).
Pozitia nemiscata nu este agreata de toata lumea. Dar multi dintre cei ce o practica simt un fel de bucurie linistita de indata ce gandurile devin calme. Fie si numai aceasta stare poate avea un efect foarte placut. Persoanele experimentate povestesc insa despre stari mult mai profunde decat simpla relaxare: despre extaz. Cand te afunzi tot mai adanc in meditatie, nu-ti mai percepi propiul eu, pierzi constiinta spatiului si a timpului, traiesti in comuniune cu intregul univers. Doctorul Michael Baime, seful departamentului de cercetare a stresului de la Universitatea din Pensylvania, care practica de treizeci de ani meditatia budista, descrie astfel momentul extazului: “Aveam senzatia unei energii care tasnea din mine, se risipea intr-un spatiu infinit, apoi se reintorcea. Spiritul meu se realaxase si eram invadat de o dragoste intensa, … de claritate si de bucurie. Simteam o legatura atat de profunda cu intreaga lume, de parca intre mine si ea nu ar fi existat niciodata o linie de demarcatie.”