Subiect
Termen curent în psihologie, filosofie şi logică. Este utilizat pentru a desemna fie un individ în măsura în care este în acelaşi timp observator al altora şi observat de alţii, fie o instanţă la care este raportat un predicat sau un atribut.
În filosofie, de la Rene Descartes (1596-1650) şi Emmanuel Kant (1724-1804) până la Edmund Husserl (1859-1938), subiectul este definit ca omul însuşi în măsura în care este fundamentul propriilor sale gânduri şi acţiuni. Este deci esenţa subiectivităţii umane în ceea ce are ca universal şi specific. în această accepţiune proprie filosofiei occidentale, subiectul este definit ca subiect al cunoaşterii, al dreptului sau al conştiinţei, că această conştiinţă este empirică, transcendentală sau fenomenală.
In psihanaliză, Sigmund Freud utilizează termenul, dar de-abia Jacques Lacan, între 1950 şi 1965, conceptualizează noţiunea logică şi filosofică de subiect în cadrul teoriei despre semnificant*, transformând subiectul conştiinţei într-un subiect al inconştientului, stiintei si dorinţei*. în 1960, în „Subversiunea subiectului şi dialectica dorinţei în inconştientul freudian“, sprijinindu-se pe teoria saussuriană a semnului lingvistic, Lacan îşi enunţă concepţia despre relaţia subiectului cu semnificantul: „Un semnificant este ceea ce reprezintă subiectul pentru un alt semnificant” După Lacan, acest subiect este supus procesului freudian de clivaj* (al Eului).
Germană: Subjekt. Engleză: Subject. Franceză: Sujet.
Sursa: Dicționar de Psihanaliză, Editura Trei, 2002
[…] dorit a fi o replica perfecta a unei imagini primare, el trebuie sa umple, fara rest, asteptarile subiectului sau altfel spus, el este un obiect care da iluzia, in prezent, a unei asteptari din trecut […]
[…] cadrul format de un pact estetic inconstient care permite pulsiunii sa ramana continuta in relatia subiect – opera. Insa Pygmalion este depasit in cursul contemplarii estetice de catre […]
[…] folosit de succesorii lui Sigmund Freud pentru a desemna modalităţile fantasmatice ale relaţiei subiectului cu lumea exterioară asa cum se înfăţişează acestea în alegerile de obiecte ale […]
[…] a desemna un mod de apărare* primar, comun psihozei*, nevrozei* şi perversiunii*, prin care subiectul proiectează asupra altui subiect sau asupra unui obiect dorinţe* care vin din el însuşi, dar a […]
[…] folosit de sexologi pentru a desemna selectiv o perversiune sexuală caracterizată de iubirea unui subiect pentru sine […]
[…] deoarece îi asociază o farmacologie şi o investigare cvasi-poliţienească a inconştientului subiectului. Cât despre metoda visului lucid, ea s-a reîntors spre psihanaliză în […]
[…] o are spiritul despre actele şi stările sale şi, pe de altă parte, cunoaşterea pe care o are subiectul despre starea sa şi despre raportul cu lumea şi cu sine însuşi. Prin extensie, conştiinţa […]
[…] a cărei origine internă o face de ne-evitat pentru individ, şi excitaţiile externe de care subiectul poate fugi sau pe care le poate evita. în această epocă atribuie isteriei* o cauză sexuală […]
[…] este utilizat în psihanaliză pentru a desemna o formă de existenţă a subiectului distinctă de realitatea materială, în măsura în care este dominată de influenţa fantasmei* […]
[…] de la primatul acordat relaţiei cu mama în evoluţia subiectului, Donald Woods Winnicott* dezvoltă o concepţie a transferului ca repetare a legăturii materne. De […]
[…] în care se găseşte un subiect atunci când i se refuză sau când îşi interzice satisfacerea unei cerinţe de origine […]
[…] 1894, termenul este mai întâi folosit pentru a desemna reconstrucţia inconştientă de către subiect a unei realităţi delirante sau halucinatorii. Ulterior este înscris într-o structură […]