Termen curent în psihologie, filosofie şi logică. Este utilizat pentru a desemna fie un individ în măsura în care este în acelaşi timp observator al altora şi observat de alţii, fie o instanţă la care este raportat un predicat sau un atribut.

În filosofie, de la Rene Descartes (1596-1650) şi Emmanuel Kant (1724-1804) până la Edmund Husserl (1859-1938), subiectul este definit ca omul însuşi în măsura în care este fundamentul propriilor sale gânduri şi acţiuni. Este deci esenţa subiectivităţii umane în ceea ce are ca universal şi specific. în această accepţiune proprie filosofiei occidentale, subiectul este definit ca subiect al cunoaşterii, al dreptului sau al conştiinţei, că această conştiinţă este empirică, transcendentală sau fenomenală.

In psihanaliză, Sigmund Freud utilizează termenul, dar de-abia Jacques Lacan, între 1950 şi 1965, conceptualizează noţiunea logică şi filosofică de subiect în cadrul teoriei despre semnificant*, transformând subiectul conştiinţei într-un subiect al inconştientului, stiintei si dorinţei*. în 1960, în „Subversiunea subiectului şi dialectica dorinţei în inconştientul freudian“, sprijinindu-se pe teoria saussuriană a semnului lingvistic, Lacan îşi enunţă concepţia despre relaţia subiectului cu semnificantul: „Un semnificant este ceea ce reprezintă subiectul pentru un alt semnificant” După Lacan, acest subiect este supus procesului freudian de clivaj* (al Eului).

Germană: Subjekt. Engleză: Subject. Franceză: Sujet.

Sursa: Dicționar de Psihanaliză, Editura Trei, 2002

Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii