Woody Allen si Moartea
Pulsiunea mortii, acest instinct distructiv, are ca scop sa conduca ceea ce este viu intr-un stadiu anorganic. Explicatia lui Freud este următoarea: aceasta se intampla pentru ca materia vie a aparut mai tarziu decat materia inanimata si s-a dezvoltat din aceasta; astfel instinctele tind sa se intoarca intr-un stadiu de dinainte.
Orice modificare impusa pe parcursul vietii unui organism este acceptata de instinctele organice conservatoare si stocata pentru repetitie ulterioara. Acele instincte trebuie sa ofere iluzia unor forte care tind spre schimbare si progres, cand ele incearca sa atinga un scop mai vechi, detinut deja.
Desi moartea este ceva natural, noi incercam sa suportam gandul ei in mai multe feluri si reactionam diferit fata de ea. Diferitele noastre reactii fata de moarte pot explica anumite comportamente sau aparitia unor credinte precum acelea in viata de dupa moarte. Desigur, de cele mai multe ori majoritatea credintelor, atitudinilor sau sentimentelor legate de moarte isi au sursa in inconstientul nostru.
Moartea, pe care majoritatea o consideram a fi marele necunoscut, sau nenorocirea cea mai grava care s-ar putea abate asupra noastra, a fost numita de Freud si „scopul vietii”.
Moartea este totusi ceva de care ar trebui sa fim constienti cu totii, doar cu totii suntem datori sa trecem prin ea.
Avem reactii diferite fata de moarte, in functie si de situatii, atitudinile noastre putand avea diverse consecinte.