zambeste din seninIn urma filmarilor pentru filmul “zambeste din senin”, putem trage niste concluzii care vizeaza acest tip de interactiune sociala. Deoarece raspunsurile si reactiile oamenilor de pe strada au fost extrem de pozitive, putem analiza din perspectiva psihologiei sociale felul in care putem genera astfel de efecte semenilor nostri.

 In primul rand, conditia esentiala pentru aparitia emotiilor sociale este data de tot ceea ce apare ca diferenta inregistrata la nivelul mediului, numita si DISONANTA  INDIVID-MEDIU, adica tot ceea ce poate iesi din obisnuit sau cand individul este luat pe nepregatite, neasteptandu-se in mod curent la o anumita manifestare sociala, (de exemplu, sa te complimenteze “in gura mare” pe strada, atragand atentia prin ineditul si neobisnuitul situatiei sociale cotidiene).

Atunci cand omul se “trezeste” cu o astfel de manifestare sociala, neobisnuita, nu este pregatit, imediat,  sa raspunda, sa-si potriveasca structurile sale de cunoastere, intelegere si de actiune la cele pe care le percepe, poate pentru prima data atunci in mediu. Acel moment de surpriza care marcheaza interactiunea dintre individ si mediu creeaza conditiile de aparitie a emotiilor, (placere exprimata prin zambet).

 Aici insa intervine o clasificare a tipului de emotie, ca raspuns, ce poate aparea in functie de particularitatile neobisnuitului care apare in mediu si felul in care este perceput de individ in cadrul experientelor sale sociale. Vom parcurge cateva exemple de acest gen, dintre cele mai tipice.

 Cele mai elementare emotii care se pot declansa in urma aparitiei neobisnuitului intr-o anumita situatie sociala sunt:

– tresarirea,

– alerta,

– orientarea.

Aceste emotii sunt elementare si activeaza vigilenta individului in legatura cu elementul nou-aparut (complimentat la portavoce), insa nu imprima inca o directie catre un anumit tip de  raspuns. Pozitionarea individului in ceea ce priveste un anume raspuns se realizeaza dupa o evaluare scurta si rapida a informatiilor esentiale privind mediul (persoanele care l-au stimulat, alti oameni aflati in jurul sau, dar mai ales detectarea rapida a intentiei stimulului). Dupa o astfel de evaluare spontana si neconstientizata de individ el alege sa se pozitioneze prin raspunsul sau, mult mai elaborat si orientat, de data asta, fie pe o tendinta de respingere  fie pe o tendinta de apropiere, atractie in relatie cu stimulul neobisnuit.

 

I.        Tendinta de respingere                                                                                                   

1. Evitare, neintelegere, anxietate, frica, insecuritate

Raspunsurile emotionale de evitarea, precum neintelegerea, anxietatea si frica (prezente la cativa oameni intalniti in experienta noastra filmata), intervin atunci cand elementul aparut in mediu copleseste capacitatile de asimilare si recunoastere ale individului. Aceasta incapacitate este data de fapt de o insuficienta sau chiar lipsa de raportare la experientele si modele sale de cunoastere intalnite pana atunci in experientele sale sociale. Atunci cand contextul general este deja marcat de insecuritate, pragul de declansare a unui raspuns la stimulul din mediu este considerabil scazut. Aceste reactii il determina pe individ sa-si deturneze atentia de la elementul nou-aparut declansator, sa se indeparteze (ocolind scena sociala) sau chiar sa fuga de acesta. Doar printr-o schimbare a mediului siguranta va fi restabilita in relatia individ-mediu. Insa individul in astfel de situatii nu va cunoaste nicio crestere de cunoastere, dar, in schimb, el prefera sa fie la adapost de pericol si de amenintarea unui stimul pentru care nu are inca modele de cunoastere, raspuns si actiune.

 2. Suferinta si panica

O forma extrema a acestor manifestri apare atunci cand incapacitatea de asimilare a elementelui care apare in mediu este resimtita in mod cu totul deosebit sub forma suferintei sau a panicii, care determina individul sa inceteze imediat orice tip de interactiune cu elementul declansator din mediu, uneori putand sa se ajunga la o imobilitate defensiva a corpului care seamana cu o paralizie temporara a individului. Manifestarile emotionale ale suferintei si ale panicii sunt deseori asociate unor semnale vocale stridente, capabile sa indeparteze “atacatorii”.

 3. Iritare, exasperare, furie

In sfarsit, totodata elementul nou-aparut in mediu poate sa declanseze, in egala masura atat atractie cat si respingere, ceea ce declanseaza o lupta, un conflict in interiorul individului si-l pozitioneaza pe acesta intr-o reactie de iritare, exasperare si furie.

 II. Tendinta de apropiere, atractie

Raspunsurile emotionale de apropiere, asa cum au fost majoritatea in filmarea noastra, ca raspuns la stimulul neobisnuit, includ curiozitatea si interesul. Acestea se prelungesc in general in comportamente de explorare si cunoastere. Ele intervin atunci cand gradul de noutate si de imprevizibilitate detectat de individ se situeaza in limitele tolerabile. Aceste raspunsuri emotionale se declanseaza atunci cand individul beneficiaza de un context general de siguranta. Aceste raspunsuri solicita individul sa accepte si sa intensifice chiar contactul sau cu elementul nou-aparut in mediu.

Conditiile de declansare a manifestarilor de bucurie (placere, voiosie, exaltare, zambet, suras, ras si ilaritate) sunt indeplinite atunci cand procesul de elaborare mentala se soldeaza cu recunoasterea modelului de actiune a stimului si se bazeaza totodata pe o detectare imediata a intentiei stimulului nou din mediu. De fapt, potrivit lui Nico Frijda, “emotia pozitiva depinde de gradul de incertitudine, de efort sau de provocare ce precede momentul in care se instaureaza stapanirea de sine sau se instaleaza siguranta exprimata prin bucurie, veselie, ras si umor, reactii care raspund modelului de tensionare(situatia noua)-detensionare(reactie pozitiva), aparand placerea provocata de asumarea aventurii sau a riscului moderat.”

Asadar, emotiile pozitive declansate, au potentialul de a dezvolta societatea, deoarece, ele pot insoti intr-un mod placut, pot stimula benefenic si pot intari noi actiuni si raspunsuri adaptative ale indivizilor la mediul comunitatii din care fac parte.

Dinamica procesului de comunicare sociala pozitiva

Daca situatia comunicarii sociale a emotiei se deruleaza in armonie, ea va indeplini o functie majora si va reusi sa stabileasca sau sa consolideze legaturi socioafective intre persoanele implicate. Acest lucru arata ca intre partenerii acestui tip de interactiune sociala se dezvolta o dinamica cu totul speciala prin faptul ca raspunsul cel mai tipic al auditorului este interesul pentru genul de stimulare pozitiva pe care o primeste (un compliment va genera interes si un raspuns emotional pozitiv). Asadar auditorul dezvolta contagiunea emotionala prin empatie, iar cu cat experienta comunicata este mai intensa, cu atat auditorul este mai emotionat. Pe de alta parte, in cazul unei experiente emotionale mai intense, se pare ca individul simte nevoia sa raspunda si el emotional mai intens.

O situatie de comunicare sociala a emotiei da nastere unui proces subtil care alimenteaza afectiunea reciproca. In cazul persoanelor intre care nu exista legaturi interpersonale prealabile, o astfel de situatie va duce la modificarea raportului lor si la instaurarea unei apropieri afective. In acest caz, fiecare situatie de comunicare sociala dezvolta intre parteneri si antreneaza un efect de reimprospatare, aprecieri afective.

Procesul de comunicare sociala activat inclusiv prin realizarea filmului “zambiti din senin :)”, poate constitui un puternic instrument de integrare sociala. Este interesant de remarcat ca, urmarind acest drum, circumstantele emotionale constituie o ocazie propice de raspuns emotional reciproc, asa cum arata si schema urmatoare:

stimul raspuns

 

Tot ai citit pana aici. Zi-ne si parerea ta!

comentarii