Articolul m-a facut mai curios despre potentialul spontaneitatii si propune niste solutii interesante dar nu prea vad o concluzie.
E de bine sau de rau sa te afli fii spontan? Poti sa fii prea spontan?
Zici de societatea imperfecta cara impune inhibitii si limite. Daca accepti asta nu accepti ca nu poti fi spontan fara sa fii penalizat de societate sau chiar de lege?
Sigur e vorba de un paradox si nu nu de o aparenta?
Ca in cazul parkour-ului: pare o forma foarte libera de exprimare dar sunt sigur ca scenele din filmul de la sfarsit sunt repetate, sau macar f bine studiate.
Odata ce lasam jos bagajul din spate, plin cu inhibitii sau reguli impuse de „societatea noastra imperfecta in care traim”, alegerea ne apartine. Putem alege drumul foarte usor odata ce vedem semnele care ne ghideaza… sau..putem alege sa strabatem un drum nebatatorit, un drum care a fost parcurs de foarte putine persoane inaintea noastra.
Imaginatia, resursele interioare, dezvoltarea personala, ne vor conduce spre echilibru interior.
Drumul a fost interesant si plin de obstacole dar a fost parcurs intr-un mod fascinant, propriu fiecaruia dintre ei.
app de majoritate.. ce ar spune majoritatea oamenilor daca ar vedea niste tineri care in loc sa coboare scarile, ar prefera sa sara peste ele facand tot felul de cascadorii.. 🙂
Un subiect nou si interesant.
Articolul m-a facut mai curios despre potentialul spontaneitatii si propune niste solutii interesante dar nu prea vad o concluzie.
E de bine sau de rau sa te afli fii spontan? Poti sa fii prea spontan?
Zici de societatea imperfecta cara impune inhibitii si limite. Daca accepti asta nu accepti ca nu poti fi spontan fara sa fii penalizat de societate sau chiar de lege?
Sigur e vorba de un paradox si nu nu de o aparenta?
Ca in cazul parkour-ului: pare o forma foarte libera de exprimare dar sunt sigur ca scenele din filmul de la sfarsit sunt repetate, sau macar f bine studiate.
http://psiholistic.ro/blog/2011/03/spontaneitatea-lipsa-inhibitiilor/
Prea tare subiectu ….. asta ar trebuii sa se predea in scoli !
Mi-a placut enorm filmuletul.
Odata ce lasam jos bagajul din spate, plin cu inhibitii sau reguli impuse de „societatea noastra imperfecta in care traim”, alegerea ne apartine. Putem alege drumul foarte usor odata ce vedem semnele care ne ghideaza… sau..putem alege sa strabatem un drum nebatatorit, un drum care a fost parcurs de foarte putine persoane inaintea noastra.
Imaginatia, resursele interioare, dezvoltarea personala, ne vor conduce spre echilibru interior.
Drumul a fost interesant si plin de obstacole dar a fost parcurs intr-un mod fascinant, propriu fiecaruia dintre ei.
app de majoritate.. ce ar spune majoritatea oamenilor daca ar vedea niste tineri care in loc sa coboare scarile, ar prefera sa sara peste ele facand tot felul de cascadorii.. 🙂
eu as spune : bravo lor !
Ţi-am furat articolul şi l-am postat în Forumul Stoarce Creierul :*